Gânduri la început de an cu scriitorul și Președintele Național al Ligii Scriitorilor din România,  Al. Florin Țene-INTERVIU

 

Liliana Moldovan (L.M.): Într-una din predicile sale Mitropolitul  Clujului, Bartolomeu Anania (1921-2011) spunea: „Avem îndreptăţirea de a ne bucura de un an nou, pentru că el ne aduce aminte şi de înnoirea noastră pe dinăuntru, cea spirituală, pe lângă cea trupească. Ne îmbăiem, ne punem costume frumoase, ne facem cadouri, toate sunt splendide, dar toate sunt trecătoare în relaţia cu sufletul. Adevărata înnoire este lăuntrică, iar această înnoire nu este numai permanentă ci şi cea mai consistentă şi cu adevărat mântuitoare. E bine să reţinem acest lucru, mai ales în vremea noastră în care totul este pândit şi aproape invadat de superficialitate şi frivolitate. Noul, ca noutate, poate fi o modă, dar noul, ca înnoire, poate fi un model“.^[1] Cu ce gânduri ați început anul 2025?

Al. Florin Țene (A.F.Ț.):  Încă din tinerețe și eu și soția, poeta Titina Nica Țene, ținem câte un jurnal pe Agende, pe care le cumpărăm în luna decembrie. În noaptea de Revelion, ne facem planul pentru Anul Nou în care am intrat. Invariabil, primul obiectiv pe care îl trecem este „să fim sănătoși”. După aceea, ne gândim la obiectivele pe care încercăm să le realizăm în anul în care am intrat. Și anul  acesta am procedat la fel. Pentru 2025, am adăugat dorința să public cele trei romane pe care le-am terminat. Și să definitivez romanul „Gânditorul”, în care împletesc narațiunea cu filosofia.

            La cei 82 de ani pe care îi am, obiectivul principal este sănătatea și să nu devin o povară pentru soție. Nu de puține ori, mă năpădesc gândurile, și mai ales amintirile, precum fluturii o floare. Îmi amintesc cum am debutat în 1958 în revista „Tribuna” cu poezia „Eu m-am născut când…”, și când umblam pe străzile Drăgășanului cu revista, în mână,  bucuros. Crezând că toată lumea din oraș mă citește. Îmi amintesc de ziua de Unu Mai din anul 1964 când ne-am căsătorit la Tarna Mare, județul Maramureș unde eram profesor. În loc de verighete de aur, ne-am pus două verighete de iarbă, pe care le-am păstrat până mai ieri. Pentru a cumpăra verighete din aur, trebuia aprobare de la Comitetul regional de partid Maramureș. Îmi amintesc cu nostalgie de perioada când „Gaudeamus Igitur“ era interzis.  „Dezghețul” după perioada stalinistă nu apăruse. Când am absolvit liceul din Drăgășani, în anul 1960, nu am avut voie să cântăm celebrul „Gaudeamus Igitus “, pe care l-am auzit prima dată cântat de tatăl meu, Ion.

Într-o seară de vară a anului 1960, stăteam sub nucul din ograda casei împreună cu regretatul coleg de clasă Lică Liviu, alături fiind  tata. După un timp a venit și mama cu sora mea Violeta. Părinții erau bucuroși că terminasem liceul și luasem examenul de maturitate, după modelul impus de sovietici (acum se numește bacalureat). Tata, absolvent de Științe Economice, în București ne-a povestit că atunci când a terminat facultatea, au cântat, împreună cu profesorii imnul „Gaudeamus Igitur”. Pe care l-a cântat cu vocea sa caldă de bariton.      

-Copii, a continuat tata, profesorul nostru la cursul de istoria economiei ne-a vorbit în ultima lună de an, despre istoria acestui Imn al studenției.

-Te rog să ne-o spuneți domnule Țene! A intervenit Liviu.

-Iată despre ce este vorba…Popularul cântec academic „Gaudeamus igitur”, în traducere „Să ne bucurăm, aşadar”,  sau doar „Gaudeamus”, era  cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire, pe vremea mea.

-Acum, tată, cântăm Imnul României, intitulat „Te slăvim, Românie! “, este imnul național al Republicii Populare Române între 1953 și până om vedea… Versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a fost compusă de Matei Socor. Acest imn subliniază „prietenia” cu Uniunea Sovietică și ideologia leninistă, adică a celor care ne exploatează și ne fură bogățiile țării.

-Taci din gură! Vrei să ne audă vecinii de la bloc? m-a dojenit tata. Cum vă spuneam

numeroase școli, colegii, universități sau societăti academice îl considerau cântecul lor oficial.

De fapt, este un cântec despre viața și durata ei: „De Brevitate Vitae”, adică „Despre scurtimea vieții”.

Face parte din tradiția „CARPE DIEM” („TRAIESTE CLIPA”) și elogiază bucuria vieţii.

S-a cântat prima data în secolul al XVIII-lea, pe la  1781  și are la bază un manuscris în limba latină din 1287.  Unele surse de informare susţin că acest cântec a fost inspirat de un imn medieval compus de Strada, un episcop din Bologna în 1267. C.W.Kindelben ( 1748-1785) descoperind manuscrisul cu cântece datând din perioada 1723-1750 şi scris de un student german. Acesta va face modificări importante textului aducându-l oarecum aproape de forma modernă cunoscută astăzi şi publicându-l ulterior în culegerea de cântece  „Studentlieder“, în 1781.  Originea germană a textului adaptat explică strecurarea unui cuvânt în a şaptea strofă –  „antiburschius“,care este o latinizare a cuvântului german care se referă la frăţiile studenţeşti.

Eeee, copii, poate o veni vremea să-l cântați din nou.

-Să dea Dumnezeu! noi vom fi pământ pentru oale și ulcele…A conchis mama.

                                                            *

Iată că au venit și acele vremuri sperate de părinți și de noi. Suntem bătrâni, părinții nu mai sunt, dar mă bucur că nepoților le pot trasmite acest cântec în limba latină și română. Sper că niciodată o cizmă de rus și al altui  cotropitor să ne interzică bucuria tinereții.

 

L.M.: Sunteți recunoscut pentru talentul dvs. inegalabil dar și pentru capacitatea de a trece cu ușurință de la un gen la altul. Cum arată anul 2024 din perspectiva cărților pe care le-ați publicat, al editurilor cu care ați colaborat și al premiilor pe care le-ați obținut?

A.F.Ț.: Anul 2024 a fost un an rodnic în privința creației literare. În anul care a trecut, în istoria recentă, am ajuns la o cifră rotundă privind numărul cărților publicate: 105. Nu doresc să-l ajung din urmă pe genialul Nicolae Iorga care a scris peste 1200 de cărți, însă mă bucur când termin de scris o carte. Mă eliberez. În 2024 am inaugurat Colecția „Cărticica de buzunar”, în care am publicat broșurile: „Trădarea la români ”,  „Rolul culturii în ciocnirea civilizațiilor și a războaielor din prezent”;  „Poezia, o ceremonie a textului”, „Minciuna la români”, „Am fost prizioner  de conștiință în România din perioada dictaturii ideologiei comuniste sovietice-rusești, și după..”., Editura Napoca Star, 2024.

            În anul care a trecut am publicat volumele: „Nu se schimbă ispitele, se schimbă numai sensul lor (Inclusiv: însemnări, texte și amintiri) -Viața filosofului Mircea Vulcănescu între realitate și poveste”, Editura Napoca Star, 2024;  „Teatru” (5 piese )-Prefață de Vochița Macovei, Editura Napoca Star, 2024;  „Copilul Bobdegrâu, povestiri”, cu o prefață de Johnny Ciatloș Deak, Editura Napoca Star, 2024.” O parte din aceste cărți au prefețe semnate de talentata și distinsa scriitoare Liliana Moldovan, care este colaboratoarea  și biografa mea. Pentru care îți mulțumesc dragă Liliana.

            În anul care a trecut am primit mai multe premii de la UZPR, și de la mai multe reviste.

            Mă bucur că, împreună cu soția, am inaugurat „Muzeul familiei Țene”, într-o camera din apartament, în care am expus mașina de scris marca Kappet, aparatele de fotografiat și filmat, mini televizorul cu care mergeam pe dealul din apropiere să urmărim campionatul Mondial de fotbal în timpul dictaturii comuniste, că Televiziunea Română nu-l trasmitea, Aparatul de radio cu care ascultam Europa Liberă,  cele 345 de diplome și zecile de medalii primite. Felinarul cu care mergeam la colindat, de crăciun, când eram copil la Drăgășani, lampa Nr.8 cu petrol pe care o foloseam când se stingea lumina, în timpul regimului criminal communist,  ceașca poleită cu argint,  din care beam pe vremuri nechezol, în loc de cafea etc.

            În 2024 numărul filialelor Ligi Scriitorilor a ajuns la 40 iar numărul revistelor pe care le publică aceste filiale sunt 22 la număr.

 

L.M.: Vorbiți-ne vă rog despre anul publicistic 2024, ce schimbări ați remarcat și care ar fi principalele tendințe ale presei literare din 2025 și din viitor?

A.F.Ț.: De când a apărut internetul publicistica literară s-a mutat, la început timid, apoi tot mai extins, în lumea virtuală. O explozie de reviste literare a cuprins întreaga țară. Dacă în comunism exista cenzura și nu puteai spune și scrie ce doreai, doar în spiritul ideologiei Marxist-Leniniste, acum cenzura a dispărut, și se poate publica tot ce se gândește. În aceste condiții e necesară autocenzura în spiritul moralei creștine și al bunului simț. Aproape toate filialele Ligii Scriitorilor au, pe internet și unele și pe hârtie, reviste. Este un lucru bun. Se încurajează scrisul și se promovează literatura, dar, numai timpul și Dumnezeu vor hotărî,  ce va rămâne înveșnicit în Istoria Literaturii Române. Cu ajutorul internetului se promovează literatura din România profundă și tainică. Sunt scriitori care nu apar pe ecranele televiziunilor ca „vedetele de doi bani”, ei stau în lumea lor și scriu, compun opere literare care rămân. Cu toate că lumea virtuală concurează cu cartea scrisă și pagina de revistă, totuși și cartea și revista pe hârtie rămân ca etaloane culturale de înaltă ținută.

L.M.: Psihologii recomandă ca la începutul fiecărui an să ne stabilim obiectivele pentru a avea o imagine orientativă asupra evoluției noastre în lunile ce vor urma. Care ar fi cele mai importante obiective literare stabilite pentru anul care a început?

A.F.Ț.: Deocamdată am treminat trei romane care așteaptă lumina tiparului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul în care am intrat le voi publica. Intenționez să scriu un roman cu „iz” filosofic.

L.M.: Ce obiective ați stabilit în calitate de Președinte Național al Ligii Scriitorilor din România? Ce va aduce nou anul 2025 în cadrul activității acestei importante asociații?

A.F.Ț.: În continuare voi coordona Liga Scriitorilor care a devenit, pe drept cuvânt, o mișcare amplă pentru scriitorii talentați din țara noastră și de pe mapamond. Voi încuraja concursurile literare organizate de filiale, ca mijloc de a descoperi noi talente. Vom continua să acordăm premiile anuale celor mai bune cărți ale scriitorilor și vom continua demersurile pe lângă Ministerul Culturii și Parlamentul României în obținerea pentru Liga Scriitorilor a titlului de Organizație de Utilitate Publică, cu drepturi egale față de U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din România)

Mulțumesc pentru interviu!

Liliana Moldovan

 

[1] https://Învăţăturile marilor duhovnici români. Cum ne pregătim pentru noul an: „Nimic mai alarmant decât Revelionul perpetuu, conturat ca mod de viaţă“ | adevarul.ro

 

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Johnny Ciatlos Deak: Programul de promovare al scriitorilor și artiștilor români  contemporani   de pretutindeni  continua!

Cum pot publica si eu in revista?

FASHION -ART-DESIGN

Pagina de Pictura si Arte Visuale

O Gala binecuvântată de Dumnezeu Gala Artelor EDIȚIA A 4-A -2023

Clubul GOLD al revistei tipărite

Cumparaturi in format electronic: eBook

Oferte promotionale!

INVITAȚIE DE PARTICIPARE  LA REVISTA  tipărită  nr 16/2024

Mihaela CD-BINE ȘI POCĂINȚA    

Ce mai e nou prin librărie?

EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show

Doneaza din suflet pentru sufletul tau