Soarta României în contextul tulburărilor globale

În aceste vremuri tensionate și foarte schimbătoare de la o zi la alta, România, pare a fi un copil abandonat, al nimănui. Deși ne tot batem cu pumnul în piept cu faptul că România are câteva atuuri importante precum poziția geostrategică, resursele și apartenența la NATO și UE, totuși, la ora actuală se pare că nu-și folosește aceste atuuri la adevărata lor valoare.

Războiul din Ucraina pare a fi un măr al discordiei între America și UE iar situația României este acum extrem de sensibilă și complexă. Din cauza propriilor probleme interne, generate de încălcarea gravă a Constituției prin anularea alegerilor, România pare că nu mai prezintă un interes deosebit pentru aliați și  nu joacă un rol important pe scena internațională.

Pe de o parte America a amendat în nenumărate rânduri ruinarea democrației în România, în timp ce UE a aplaudat anularea alegerilor punând presiuni externe. În ceea ce privește războiul din Ucraina pozițiile lor sunt vădit diferite: Trump cerând pacea imediată iar Ursula dorind continuarea războiului și înarmarea Europei.

Aflată între ciocan și nicovală România ar putea cădea între ele dacă nu adoptă o poziție mai rezervată. Parteneriatul strategic cu America precum și cele două organizații implică angajamente ferme, iar  adoptarea unei poziții de neutralitate ar fi indicată deși pare a fi extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, neavând încă un președinte ales.

Fiind un obedient al Ursulei președintele interimar Bolojan a semnat programul de înarmare al UE. Acesta pare să aibă o memorie foarte scurtă deoarece a uitat să ducă la Bruxelles mesajul de  neutralitate și pace cu care a fost mandatat în urma consultărilor cu președinții partidelor parlamentare.

România depinde de relațiile economice cu UE și de sprijinul militar NATO. O rupere a tratatelor ar însemna o reducere a investițiilor, pierderea accesului la fonduri europene și slăbirea capacităților de apărare. Tratatul NATO include articolul 5, care prevede apărarea colectivă. Retragerea din NATO ar lăsa România vulnerabilă la presiuni externe. Pe de altă parte, ieșirea din UE ar izola-o economic și politic.

Dar mai degrabă decât să rupă tratate, România ar putea să-și joace cu grijă cartea diplomației folosind o strategie pragmatică prin care să-și întărească poziția de mediator și să promoveze o politică externă echilibrată, fără a se îndepărta de alianțele esențiale. Dar România nu este invitată la discuții și  nu pare să aibă un rol central în marile negocieri internaționale, deși poziția sa geostrategică ar putea justifica o implicare mai activă. Motivele pentru care se întâmplă aceste lucruri  ar putea fi lipsa unei tradiții diplomatice puternice și alinierea obedientă fără niciun fel de nuanțe în trecut, dar și politica internă instabilă.

România, deși importantă geografic, nu și-a construit o poziție de lider regional. Țări precum Franța, Germania sau chiar Polonia au o voce mai puternică în UE datorită influenței lor istorice și economice. România a fost mereu un aliat loial al SUA și NATO, ceea ce înseamnă că marile puteri nu o consideră un actor independent capabil să medieze conflicte. Țările care sunt invitate la negocieri sunt de obicei cele care joacă pe margine și au relații mixte cu mai multe părți (ex. Turcia, Ungaria).

Schimbările frecvente de guvern și lipsa unei strategii unitare pe termen lung fac ca România să nu fie percepută ca un partener constant și de încredere în negocieri internaționale. SUA și-a exprimat clar poziția, iar în lipsa unor alegeri democratice nu ne consideră parteneri de discuții. Dar cu toate acestea pare că liderii de la București nu aud și continuă cu alte legi care îngrădesc din ce în ce mai mult libertatea cetățenilor. Aici amintim noua lege electorală care scurtează programul orar pentru vot în diaspora și legea care impune cenzura pe rețelele de socializare și internet.

Dacă România ar dori cu adevărat să fie mai vizibilă pe scena diplomatică, ar trebui să fie atentă ce mesaje transmite, ar trebui să își construiască o strategie clară și ar trebui să își joace mai inteligent cărțile, menținând relații echilibrate cu toate părțile. Prin adoptarea unor direcții ferme de diplomație activă și independentă, parteneriate strategice diversificate, consolidarea poziției economice și militare, România ar putea deveni o voce mai puternică în UE.

Dar pentru aceasta, România ar trebui să iasă din rolul de simplu executant al deciziilor marilor puteri de la Bruxelles și să aibă propriile inițiative. De exemplu, să se implice mai mult în medierea conflictelor din regiune, să propună soluții sau să participe activ la negocieri. În loc să se bazeze exclusiv pe SUA sau UE, România ar putea întări relațiile și cu alte puteri precum Turcia, China, India, fără să își pericliteze angajamentele actuale. O țară este luată în serios atunci când are o economie puternică și o armată bine pregătită. România ar trebui să își modernizeze industria de apărare și să investească în infrastructură, astfel încât să devină un punct-cheie în regiune. În loc să fie doar un „follower”, România ar putea să își asume un rol mai activ în deciziile europene, să își susțină interesele mai ferm precum face Ungaria și să facă alianțe strategice în interiorul Uniunii.

Necazul este că, până acum, politica românească nu a avut lideri cu o viziune clară având curajul de a juca un rol mai activ. Situația devine din ce în ce mai complicată pentru că România nu are un președinte ales iar anularea alegerilor este un semn că poporul nu-și poate alege liber lideri puternici și vizionari și că sistemul politic este controlat de forțe externe care nu doresc o schimbare reală deturnând direcția democratică a țării.

Fără alegeri corecte și democratice, România riscă să rămână blocată într-un joc în care deciziile sunt luate în afara țării sau de un grup restrâns de interese. Asta înseamnă că orice dorință de fermitate și independență devine imposibilă fără o voință reală din partea oamenilor și a unor lideri care să-și asume riscuri.

Într-o astfel de situație, schimbarea poate veni doar printr-o presiune masivă din partea populației și a societății civile. Dar întrebarea este dacă românii mai au voința și energia de a lupta pentru un astfel de viitor, sau deja s-au obișnuit cu statutul actual?!

Observăm că există o ruptură clară între românii care vor schimbare și cei care beneficiază de menținerea vechiului sistem. Sunt peste1.5 milioane de oameni care lucrează în actualul sistem de stat, lor le este călduț. Corupția e adânc înrădăcinată în toate structurile, la toate nivelurile, iar cei care controlează puterea nu vor renunța ușor la privilegii.

Problema e, că fără un val suficient de puternic din partea celor care vor schimbare, sistemul rezistă. Cei care doresc o Românie mai fermă, demnă și independentă au nevoie de lideri credibili și puternici  nu doar de niște politicieni care mint frumos, ci oameni care chiar au curajul să se opună corupției și să propună soluții reale. Trebuie o mobilizare civică masivă, manifestații, presiune publică, participare activă în politică și în luarea deciziilor. Oamenii trebuie să își facă vocea auzită.

Uneori, schimbările interne au nevoie și de sprijin din afară iar aliații României care susțin reforma și democrația trebuie să producă ecouri puternice iar astfel ar fi mai greu pentru corupți să se agațe de putere. Singurul care și-a dat demisia până în prezent a fost ex-președintele Johannis, însă demisia este un act de onoare iar corupții soroşisti nu au onoare.

Fiindcă suveranistul Călin Georgescu este un lider cu potențial real de schimbare, blocarea lui nu a fost deloc surprinzătoare. Sistemul corupt are mecanisme bine puse la punct pentru a împiedica pe oricine încearcă să rupă lanțul hidrei globalisto soroşiste. Astfel exact ca în USA în cazul lui Trump, Georgescu  este discreditat în mass-media, i se fabrică dosare penale, încercându-se eliminarea lui din joc prin orice mijloace.

Adevărul este că, fără oameni ca el, România rămâne captivă între două lumi: una care vrea progres și independență și alta care vrea să mențină status quo-ul. Dacă astfel de lideri capabili şi patrioți sunt eliminați sistematic, singura șansă care ne rămâne este o mișcare populară suficient de puternică pentru a forța schimbarea.

Teoretic și ajutorul extern pentru democrație este posibil, dar practic, marile puteri te ajută doar dacă acest lucru le servește intereselor lor. În timp ce SUA a criticat în nenumărate rânduri anularea alegerilor din România, se pare că U.E. este cea mai mulțumită cu situația actuală, având implicații directe, pe față.

De regulă organizațiile internaționale intervin doar atunci când o țară devine fie o problemă, fie un pion strategic important. România, deși esențială geostrategic, nu este văzută ca o prioritate absolută pentru democrație, atâta timp cât rămâne relativ stabilă și aliniată cu Occidentul. Dacă ar exista o criză majoră (proteste masive, instabilitate politică, amenințări externe), atunci ar putea apărea mai mult sprijin extern.

Pe de altă parte, ajutorul extern are și riscuri. O influență prea mare din afară poate duce la un control indirect asupra deciziilor țării. De aceea, schimbarea autentică ar trebui să vină tot din interior, chiar dacă ajutorul extern poate accelera anumite procese.

Situația războiului din Ucraina este mai complicată decât pare la prima vedere. UE condusă de Ursula și din umbră de Soros și SUA sub conducerea lui Trump nu sunt pe aceeași lungime de undă, dar nici măcar toate statele UE nu au o politică externă unitară. În timp ce unele state UE susțin Ucraina atât militar  cât și economic, altele au fost mai reticente în a susține escaladarea conflictului și trimiterea de soldați.

Uniunea Europeană spune că vrea să împiedice o victorie totală a Rusiei, pentru că, asta ar însemna o amenințare directă la securitatea europeană iar  SUA, pe de altă parte, dorește pacea și consideră acest război extrem de costisitor și cere oprirea finanțării Kievului și găsirea unei soluții diplomatice imediate.

România este prinsă la mijloc între aceste interese și joacă mai degrabă un rol pasiv, în poziția ghiocel, lăsându-se condusă de Ursula. Momentan pare să meargă pe linia dictată de UE, fără să își exprime o poziție clară proprie. Bolojan riscă proteste masive din partea populației  pentru ca românii nu doresc să-și trimită soții fii și frații într-un război care nu este al lor. Macron, președintele Franței vorbește însă despre riscul unui război mondial în care Rusia ar înainta până în România și Moldova.  

România ar trebui să fie mai vocală, să susțină pacea și să își întărească poziția diplomatică și militară pentru a nu fi prinsă nepregătită în cazul unei reconfigurări a puterii în regiune.

Președintele Donald Trump și vicepreședintele JD Vance și-au exprimat recent dorința de a încheia conflictul din Ucraina prin negocieri de pace. În cadrul unei întâlniri la Casa Albă cu președintele francez Emmanuel Macron, Trump a discutat despre posibilitatea încheierii războiului din Ucraina în câteva săptămâni. El a invitat președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Washington pentru a finaliza un acord privind resursele naturale ale Ucrainei și a propus un aranjament similar cu Rusia pentru mineralele rare.

La Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele JD Vance a avut o întâlnire cu președintele Zelenski, în care acesta din urmă a subliniat necesitatea unor garanții reale de securitate înainte de a începe orice negocieri de pace cu Rusia. În acest context, România ar trebui să colaboreze strâns cu aliații săi din UE, USA și NATO. Astfel, ar putea juca un rol activ în sprijinirea eforturilor de pace în procesul de negociere, ar consolida poziția României pe scena internațională și ar putea contribui la o soluție durabilă, la asigurarea stabilității regionale și la protejarea intereselor naționale.

România are nevoie de lideri puternici care să poată naviga această perioadă dificilă cu inteligență și fermitate. O politică de neutralitate activă, similară cu cea adoptată de unele state în trecut, ar putea fi benefică dacă este gestionată corect.

Pentru a rămâne neutră, dar fermă, România trebuie să își întărească poziția diplomatică și să fie un jucător vizibil în negocieri internaționale, nu doar un executant al deciziilor luate de alții. Ar fi nevoie de investiții serioase în apărare și de o strategie clară de descurajare a oricărei amenințări. România trebuie să își reducă dependența de marile puteri, fie că vorbim de energie, industrie sau finanțe. O economie solidă oferă libertate de acțiune în politica externă.

Un lider capabil ar trebui să aibă curajul de a pune interesele României mai presus de orice presiuni externe. Acest lucru nu înseamnă izolare, ci o poziție clară și respectată. Călin Georgescu, este un lider puternic care are susținere populară, motiv pentru care este considerat o amenințare pentru vechile structuri de aceea a fost blocat de sistem. Dacă va avea șansa să ajungă președinte va putea aduce schimbări reale, dar asta depinde de cât de multă susținere poate strânge și cât de rezistent va fi la presiuni.

Președintele partidului AUR, George Simion, este deasemenea o figură cunoscută ce promovează un naționalism puternic și are un discurs suveranist, ceea ce atrage o mare parte din electorat. El îl susține pe Călin Georgescu și este ferm pe poziția sa.

La ora actuală  Călin Georgescu pare a fi persoana cea mai potrivită pentru a aduce stabilitate și fermitate în politica României, acesta comunică clar și are un plan concret pentru România, însă  trebuie să treacă de blocajul sistemului care l-a împiedicat până acum să ajungă președinte. Prin presiunea publică având un sprijin real prin vot din partea populației, cred că va forța sistemul să îl accepte ca lider. Dar asta înseamnă că trebuie să își formeze o echipă puternică, de oameni loiali, dar și competenți, care să îl ajute să își impună viziunea, pentru că un lider singur nu poate schimba sistemul putregăit.

El dorește ca România să fie neutră și știe să negocieze inteligent, având o bază solidă de alegatori de toate vârstele, din toate păturile sociale, din toate zonele țării, atât muncitori și țărani cât și intelectuali și antreprenori. El luptă  împotriva corupției și a vechilor influențe, și este sprijinit puternic de diaspora românească din întreaga lume cât și de SUA care își dorește alegeri libere pentru România.

Deși nu are acces decât la două televiziuni și o mică parte din presă este activ pe rețelele sociale, fiind vizibil și atrăgând sprijin online chiar dacă se confruntă cu o campanie de denigrare din partea sistemului.

Deoarece Georgescu este ținta unor neîntrerupte atacuri mas-media fiind  perceput ca o amenințare reală de către sistem, acesta este un semn că are un anumit grad de influență și că există oameni care îl susțin, altfel nu ar fi considerat periculos. Dar Georgescu are un program de guvernare bine conturat fiind o alternativă reală la actuala clasă politică, mulți aliați puternici și poate aduna în jurul lui o echipă de profesioniști care să inspire încredere.

El își folosește propriile canale de comunicare pentru a combate dezinformarea, rețelele sociale, platformele independente și aparițiile publice arătând clar că acuzațiile împotriva lui sunt niște manipulări ale sistemului menite să îi dicteze imaginea. Deși Georgescu nu a dorit un atac împotriva  contracandidaților săi  știe să contraatace inteligent prin dezvăluiri despre sistem, arătând clar cine și de ce îl denigrează.

Dacă România vrea să meargă spre o pace internațională fermă și o stabilitate economică și politică trebuie să aibă lideri puternici. Valul de schimbare a năvălit în toată Europa  iar România se află pe val. Depinde numai de susținerea oamenilor dacă vor reuși sau nu să aducă  schimbarea și să readucă democrația reală.

Mihaela CD

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Din 1 septembrie aici vei găsi totul despre GALA LAUREATILOR *GALA ARTELOR ediția a 5-a * 31 AUG 2024

Johnny Ciatlos Deak: Programul de promovare al scriitorilor și artiștilor români  contemporani   de pretutindeni  continua!

Cum pot publica si eu in revista?

COMANDA ANTOLOGIILE STELARIS -3 VOLUME!

Lara si David Semenescu -Invitati la emisiunea SALUT ROMANESC DIN MONTREAL partea 2-a

AL FLORIN TENE-Răspunsuri de azi pentru “Întrebări pentru mai târziu “de Mihaela CD

Trei publicații ale editurii Globart Universum premiate de Liga Scriitorilor din Romania,pe anul 2023

FASHION -ART-DESIGN

GALA LAUREATILOR *GALA ARTELOR ediția a 5-a 2024- laureații din lumea întreagă

Impresii de la evenimentul DE DOR SI DE DRAG-lansarea cărții DORUL CUVINTELOR

Impresii si felicitări primite *GALA ARTELOR ediția a 5-a 2024

INVITAȚIE DE PARTICIPARE  LA REVISTA  tipărită nr 17/2024

Lansare de carte -Dorul dintre aripi-ALEXANDRINA IURCU BALAN

Ce mai e nou prin librărie?

EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show

Doneaza din suflet pentru sufletul tau