Florile Copilăriei în grădina timpului Aureliei Rînjea

-cronica-

În grădina de poeme a bine-cunoscutei scriitoare Aurelia Rînjea, răsare în anul 2024 la editura LucVal&Ken din România, plutind nestingherit pe aripile timpului, volumul Florile Copilăriei.

Acolo unde anotimpurile sunt amintiri și răsăriturile soarelui aduc cu ele petale de zâmbet îmbrăcate în gingașe melodii, înflorește cu delicatețe un colț de rai numit copilărie. „Am crescut aici, pe aceste plaiuri de dor, la poalele Muntelui de Sare, pe Valea Slănicului, care pentru mine a fost și este o Vale a Fericirii, a Copilăriei veşnice, unde lăstunii sufletului și-au deschis aripile spre lume, într-o rezonanță sublimă, prin Cuvânt de Poem” (Aurelia Rînjea).

Volumul debutează cu un motto sugestiv: „Inima mea e o vioară / La care Poezia cântă o Doină” (Aurelia Rînjea). Poezia se lipește de sufletul autoarei încă din fragedă copilărie, atunci când tatăl său îi recita poezii. Relația ei sufletească cu poezia avea să se clădească încet şi sigur, pas cu pas până în străfundul sufletului său: „Întâlnirea mea cu Poezia a avut loc în copilărie. Tata ne recita… Poezia de atunci avea un miraj aparte și cuprindea în ea totul. Nu pot să uit cum pe aceste plaiuri, când eram mică, era să mă pierd prin pădure căutând vulpea… care parcă mă urmărește și acum căutând-o, căutându-mă, într-o regăsire de Sine, regăsindu-mă… în cele din urmă în Poezie. Știam cu mult timp înainte că o să scriu, că o să pictez, dar nu știam când… apoi au urmat Poeții Lumii. Faptul că am scris destul târziu, ține de personalitatea mea. Când eram mică nu eram prea vorbăreață. Așa că am găsit la îndemână un mod de comunicare simplu, decent și elevat, construind lumea așa cum mi-am dorit-o, o lume pe care acum v-o dăruiesc și Dumneavoastră, oameni iubitori de frumos și de Dumnezeu”  (Aurelia Rînjea).

Autoarea dedică această carte locuitorilor orașului Slănic-Prahova unde a copilărit, precum și memoriei părinților și bunicilor săi: „O carte dedicată locuitorilor orașului Slănic, din județul Prahova și în mod special celor din cartierul Prăjani, acolo unde am copilărit. O carte ce cuprinde în ea bucuria împărtășirii acelorași valori umane hristice, scrisă în amintirea Părinților și Bunicilor mei!”  (Aurelia Rînjea).

Anotimpurile vieții au bătut la poarta sufletului poetei iar acum, chiar dacă este trecută prin câteva primăveri și toamne, își cântă iar vechiul cântec al copilăriei, în gradina timpului său în Florile Copilăriei. „Se va lumina de ziuă / Şi vom deveni alţii / Anotimpurile din noi / Îşi schimbă hainele / Pe fila destinului / Scriem cu cântecul / Acela vechi / Pe care l-am auzit / Cândva / Din gura apelor” (CÂNTEC, Aurelia Rînjea).

Folosindu-se de o creativitate și o imaginație debordantă, având un talent înnăscut al metaforei pline de noblețe, poeta Aurelia Rînjea creează rai din mediul care o înconjoară, folosind elemente reale din  amintirile sale, din gradina timpului său, confirmând citatul Mariannei Moore care spune că: „Poezia este arta de a crea grădini imaginare cu broaşte reale” (Marianne Moore).

„În nopţile de vară / Vorbeam cu Luna / Ascultam / Concertul greierilor / Şi pe cel al broaştelor / Care se luau la întrecere / Cu vântul / Şuşotind prin grădină / La Bunica pe deal / Aveam IEPŞUNE / În loc de căpşune / Aşa le spuneam / Aveam coacăze mure / Fragi zmeură şi vie / Pomii croiau un palat / De timp verde” (COPILĂRIE, Aurelia Rînjea).

Autoarea pornește într-o superbă călătorie imaginară  prin gradina timpului, pe tărâmurile de vis ale copilăriei unde încă trăiesc neștirbite amintirile cu cea mai scumpă ființă a sufletului: „Mai ştii Mamă / Cum ne pierdeam în fân / Printre prunii / Cu parfum amărui / Albinele în roiuri de lumină / Ne arătau drumul / Spre casă / Morişti din cărăbuşi / Zornăiau în spirală / Pădurea / Cu poiene fermecate  / Cu ciute aşteptând /Visul lor verde la izvor / În ochiul de pădure / Adormit / Sub umbra deasă a uitării / Eram copil / Încă ţin minte / Gustul timpului / Închis în cireşele amare / Potecile bătătorite / Ţesute cu izvoare  / Şi greierii în hore de viori / Cum se stingeau în somn / Chemând nopţile / Şi anii înapoi” (HORĂ DE VIORI, Aurelia Rînjea).

Poeta Aurelia Rînjea ne arată că, Florile Copilăriei sale  nu sunt niște flori obișnuite, ci sunt pete de culoare și arome ale inocenței, iar fiecare bob de rouă este o picătură de curiozitate neștiută. „O Ţară de basm / În care zburdam desculţă / Prin iarba fermecată / Cu mieii / Şi păsările cerului / Grădină de rai / Cu pruni înfloriţi / Cu meri sădiţi de Bunica / De Tata / Cu dealuri blânde / Care mă ocroteau de soare / Crânguri / Și cărări din mioare / Pe care le urcam / După ciuperci / Pline cu ghicitori / Şi florile pământului / Din care / Îmi făceam cunună / Mierea din faguri / Pe care Mama o aducea / Pe talere de lut / Zburdam cu albinele / Printre ramuri de timp / În părul cu flori / Acum îmbătrânit / Mergeam pe plai / La cosaşi cu mâncare / Întorceam brazda de fân / Plină de lăcuste şi greieri” (COPILĂRIE, Aurelia Rînjea).

Familia joacă un rol primordial în buchetul de amintiri lirice cu care ne alintă scriitoarea în această carte. Ne aflăm pe un portativ al sufletului Aureliei Rînjea, care ne lasă să îi interpretăm melodia cu singura condiție de a păstra sfințenia din  ritualul amintirilor. „Între oraşe circulă îngerii / Iar peste drumuri de ţară / Oamenii deschid / Porţi de suflet / Odată am făcut desene / Pe o uliţă în care mă jucam / De-a v-aţi ascunselea / Cercul şi paparuda / Desenele au rămas / Imprimate pe suflete / Se leagănă / În roata dulapului / De Paşte” (DESENE, Aurelia Rînjea).

Jocurile copilăriei, voioșia, inocența sunt bine păstrate în amintirile poetei, pe care le așază la loc de cinste, în  poeme de suflet dantelate în grădina inimii sale în Florile Copilăriei.  „În copilărie / Bunica îmi făcea / Păpuşă din pânză / Încinsă cu bete roşii / De sărbători / Îmi frământa / Una din făină / Cu gust de poveste / Și nu puteam / Să o mănânc / Pentru că era vie / Şi azi aprind / În suflet felinarul / Cu care Bunica / Îmi lumina nopţile / Când dormeam la ea” (CASTEL Aurelia Rînjea).

Amintirile îi dansează viu în memorie poetei, precum o flacără ce pâlpâie în inima luminii, ce se reflectă în timp. Astfel, imaginea satului, a bunicilor și a părinților, i-a rămas impregnată pe retină, intactă și bine definită, chiar dacă colbul anilor s-a așternut peste gradina timpului său: „ Satul acela / Cu umbră de ciocârlie / Drumul urcă dealul / În două picioare / Peste Vâlcea / Pe Plaiul norocului / Flori de sare / Sub degetele ploii  / Aripile vântului  / Pe obrajii de copil  / Cu ochii de sticlă  / Cu gene de aer / Suflă / În palmele toamnei / Cu poveşti / Şi cascade cu flori  / Înfrățit codrul / Culegând roadele / Cerului / Din rugile noastre”(CASCADE, Aurelia Rînjea).

În sufletul autoarei, copilul lăuntric își cere dreptul la trăiri şi simțiri pe raze de emoții zvâcninde,  ca o văpaie de foc: „Sufletul meu  / A rămas acolo/ În miezul nucilor / Din pomul de Crăciun  / În săniuța de pe dealuri/ În șorțul Bunicii / Cu bucurii / Focul din sobă  / Colindă / Crenguța de molid / Arde viu / Ca rugăciunea de seară  / În ochii păpușii de cârpă / Care acum / Cu păru-n codițe / Și-a amintit de mine” (UN FOC, Aurelia Rînjea).

Intensitatea emoțiilor crește cu fiecare filă pe care o întoarcem, rugile, credința în Dumnezeu, amintirile sfinte cu părinții și bunicii plecați, toate emoționează până în fibra cea mai adâncă a sufletului cititorului, care nu poate să rămână insensibil la atâta durere și sensibilitate și trăire sfântă! „Te caut Bunico / Mâinile tale  / Mirosind a pâine…” (TE CAUT Aurelia Rînjea)… „Din faţa crucii Tată / Vorbele mele / Sunt purtate de vânt / Pe dealul / Din spatele casei / Unde potecile urcă / La cer / Fără întoarcere / Mereu ai știut / Să m-asculţi / În cuvinte puține  / Acum eşti prea tăcut / Cuvintele nu adună / Bunicii şi ei sunt tăcuți / Atâta linişte / Că până şi tăcerea / Ajunge la cer / Şi lumânările tremură / În rugă” (ÎN RUGĂ, Aurelia Rînjea).

Este impresionantă dragostea și respectul imens pe care îl poartă  autoarea părinților săi plecați la cer, pe care îi păstrează ca pe niște icoane așezate pe altarul sufletului său. Părinții sunt în viziunea autoarei niște  sfinți‚ „Aleși de Dumnezeu / Niște sfinți / Brațe care / Mă leagănă / Identitate sfântă / Cu rădăcinile / Înfipte adânc / În Lumina / Care mă crește” (PĂRINŢII, Aurelia Rînjea).

Dorul pe care îl nutrește poeta Aurelia Rînjea pentru copilărie, pentru locurile natale şi pentru fiecare amintire sfântă a copilăriei sale este zdrobitor: „Fântâna și-a spart oglinda / De când ai plecat Tată / Aştept o altă apă / O altă Înviere / Via urcă spre cer / Căutând un semn / Dar nu e nimeni / Pe prispă dorul orfan / Face mătănii / Să se prindă altoiul de păr /  Bătrânii/ Nu mai urcă muntele / Au săpat galerii / Să treacă mai ușor / Dintr-o poveste în alta / Dintr-un dor în alt dor” (DIN DOR ÎN DOR, Aurelia Rînjea).

Regretul pentru timpul care a trecut mult prea repede, minunăția copilariei şi farmecul amintirilor, sunt redate splendid de autoare într-un frumos șirag de poeme care înfloresc în gradina sufletului său:  „Am văzut copilăria ieri / Stătea în drum fluturând / Batista parfumată cu aromă / De bomboane / De povești cu Bunici / Încerca să fluiere la frunză / Aduna în poala timpului / Corcodușe / Desculță prin arșița verii / Prin poienile primăverii / După o măsea de ciută / Sau o mură tăcută / Juca țintarul șotronul / Coarda și țurca / Legănându-se în dulapul / De Paște / Știe că mi-e dor de ea / La mine-n suflet se simte bine / Mă iartă că am crescut/ Prea repede” (AM VĂZUT-O, Aurelia Rînjea).

Florile Copilăriei nu-i înfloresc autoarei doar în trecut, ci devin o perpetuă primăvară a sufletului. În această grădină, petalele zâmbesc cu lumina eternă a nevinovăției, iar fiecare floare este un ecou al râsetelor pure și al aventurilor de  neuitat. Copilăria, cu toate florile ei, este o poezie nesfârșită care va rămâne mereu vie, un colț de rai neatins, în care, sufletele cititorilor vor dansa în permanență. Să păstrăm Florile Copilăriei, presate cu grija cuvenită, în ierbarul sufletului!

Calde felicitări poetei Aurelia Rînjea pentru bogăția şi frumusețea versurilor pline de culoare și emoție din această cartea minunată. Așteptăm cu mult interes următoarea  publicație!

Mihaela CD

Membru al TWUC, LSR, Președinte WPAC

Fondator al revistei „Poezii pentru sufletul meu”

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Din 1 septembrie aici vei găsi totul despre GALA LAUREATILOR *GALA ARTELOR ediția a 5-a * 31 AUG 2024

Johnny Ciatlos Deak: Programul de promovare al scriitorilor și artiștilor români  contemporani   de pretutindeni  continua!

Cum pot publica si eu in revista?

COMANDA ANTOLOGIILE STELARIS -3 VOLUME!

Lara si David Semenescu -Invitati la emisiunea SALUT ROMANESC DIN MONTREAL partea 2-a

AL FLORIN TENE-Răspunsuri de azi pentru “Întrebări pentru mai târziu “de Mihaela CD

Trei publicații ale editurii Globart Universum premiate de Liga Scriitorilor din Romania,pe anul 2023

FASHION -ART-DESIGN

GALA LAUREATILOR *GALA ARTELOR ediția a 5-a 2024- laureații din lumea întreagă

Impresii de la evenimentul DE DOR SI DE DRAG-lansarea cărții DORUL CUVINTELOR

Impresii si felicitări primite *GALA ARTELOR ediția a 5-a 2024

INVITAȚIE DE PARTICIPARE  LA REVISTA  tipărită nr 17/2024

Lansare de carte -Dorul dintre aripi-ALEXANDRINA IURCU BALAN

Ce mai e nou prin librărie?

EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show

Doneaza din suflet pentru sufletul tau