Antagonismul sensibilităților în articolele de presă ale lui Tudor Arghezi – de Al. Florin Țene Al. Florin Țene  Tudor Arghezi (1880–1967), una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii române, se remarcă printr-o operă vastă, care cuprinde poezie, proză, publicistică și eseistică. Atât în lirica sa, cât și în articolele de presă, Arghezi cultivă un veritabil antagonism al sensibilităților, oscilând între două tendințe aparent ireconciliabile: delicatețea contemplativă și sarcasmul incisiv, reveria estetică și spiritul polemic, puritatea expresiei și virulența pamfletară. Acest antagonism nu este o simplă fluctuație temperamentală, ci reflectă o viziune complexă asupra lumii, în care frumusețea și urâtul, sublimul și sordidul, idealul și derizoriul coexistă, se confruntă și se condiționează reciproc. În oprea lui Arghezi descoperim  tensiunea dintre sacru și profan.Arghezi este poetul care „a coborât poezia din cer pe pământ”. În versurile sale, sensibilitatea religioasă, setea de absolut și neliniștea metafizică se intersectează adesea cu imagini triviale, cu materii grosiere sau cu exprimări brutale.În Psalmii, sensibilitatea religioasă atinge accente dramatice: „Te drăg, Stăpâne, și Te blestem,Că nu mai pot să Te-nțeleg.” Această tensiune între iubire și revoltă, între credință și îndoială, ilustrează un antagonism interior care alimentează profunzimea liricii argheziene.  Estetica urâtului este o formă a realității în poezia argheziană. Arghezi introduce în poezia română categoria estetică a urâtului, conferind demnitate artistică unor teme și imagini considerate până atunci indezirabile. Exemplu: „Flori de mucigai” „Din bube, mucegaiuri și noroiIscat-am frumuseți și prețuri noi.” Sensibilitatea estetică a poetului oscilează între fascinația pentru puritatea originară și atracția pentru materia degradată, într-un demers de sublimare a sordidului. Două antagonisme descoperim la acest poat: Dragostea și cruzimea. Arghezi surprinde adesea în poezia sa ambiguitatea relațiilor umane, unde tandrețea poate ascunde violență, iar dragostea – posesivitate.:Aceste elemente le descoperim în  „Testament”: „Cuvântul tău de foc și apă vie,S-a prefăcut în slove și hârtie.” Aici, sensibilitatea pentru moștenirea spirituală coexistă cu conștiința luptei dure pe care a dus-o pentru a „frământa” limba întru artă. În articolele sale de presă, Tudor Arghezi își manifestă aceeași dualitate a sensibilității: pe de o parte, fin observator al realităților sociale și politice, pe de altă parte, polemist necruțător, cu un stil inconfundabil, marcat de sarcasm, ironie și pamflet. În publicistica argheziană descoperim spiritul polemic și vitriolul pamfletar.Arghezi a fost un maestru al pamfletului, capabil să demonteze cu ironie mușcătoare ipocrizia, corupția sau incompetența. Exemplu elocvent îl aflăm în „Baroane” … Continuă lectura Al.Florin Țene-Antagonismul sensibilităților în articolele de presă ale lui Tudor Arghezi →