Al. Florin Țene -Vinovăţia criticilor şi istoricilor literari care şi acum promovează „operele” scriitorilor ce au scris în spiritul realismului socialist.(partea a 5-a)

   În a doua parte a secolului XX când în, aproape, jumătate din ţările europene era impusă ideologia  marxist-leninistă, în celelate ţări democratice, literatura, în general cultura şi arta, cunoştea o înflorire democratică. Astfel în perioada de care facem vorbire prozatorul şi dramaturgul francez Marcel Ayme îşi publică lucrările de dramaturgie şi proză în care cultivă umorul succulent, cum ar fi:”Clerambard “(1950 ), “Capul celorlalţi “(1952), Paul Eluard , poet francez, scrie şi publică”Poezie neîtreruptă“( 1953), folosind un limbaj poetic simplu şi familiar, vizând un raport de reprocitate între obiect şi cuvânt. Englezul William Empson în 1951 şi în 1961 “Structura cuvintelor complexe “ şi volumul de poezi “Dumnezeul lui Milton “, poetul, prozatorul şi dramaturgul german (RFG)Hrmann Kasack publica “Oraşul de dincolo de fluviu “(1947 ),”Năvodul cel mare “( 1952 ), poetul spaniel Moreno Villa publica în 1944 “Viaţă dezvăluită “(Memorii ).

            De observat că în timp ce în ţările democratice autorii îşi publicau din timpul vieţii memoriile sau jurnalele, la noi nici-un scriitor nu a îndrăznit să le publice din timpul vieţii, de teamă că vor intra în malaxorul securităţii.

            Toate revistele din Bucureşti şi din ţară, România Literară, Săptămâna, Flacăra ,Convorbiri Literare, Cronica, Scrisul bănăţean. Tribuna, Orizont, etc. aflându-se sub controlul aparatului propagandistic al Partidului Comunist, făceau apologia, nu numai prin editoriale, dar şi prin literatura publicată, a regimului de dictatură. Sunt modificate poeziile şi proza, de către redactori,( trimise pe adresa redacţiei de  corespondenţi), în spiritul realismului –socialist, iar când au fost la conducerea partidului şi ţării familia Ceauşescu, erau modificate, datate şi dedicate acestei familii. Modificările se făceau fără aprobarea autorilor. Iată cum redactorii şi scriitorii din redacţii contribuiau şi prin această metodă la implementarea unei ideologii străine poporului nostru. Cărţile majorităţii scriitorilor care au fost publicate în timpul dictaturii comuniste nu au fost bune nici pentru prezentul de atunci, ne mai vorbind de viitor.Mă gândesc câte păduri s-au tăiat pentru a se fabrica hârtia pe care să se tipărească aberaţiile acestor scârţa-scârţa pe …

            N.Manolescu şi Alex Ştefănescu în loc să cuprindă în “Istoriile” lor aceşti mastodonţi cu picioare vopsite cu cerneală roşie, mai bine  cuprindeau  scriitorii din diaspora românească ce au scris în spirit democratic fără constrângerea ideologică a comuniştilor, cum ar fi: Vintilă Horia, Paul Goma, Dumitru Radu Popa, Herta Muler, Andrei Codrescu, Geoge Astaloş, Virgil Duda, Ioan Ioanid, Oana Orlea, Jeni Acterian, Lena Constante, Ştefan Baciu Vintilă Corbu cu celebrul său roman Sclavii pământului ,şi mulţi alţii.Totuşi îi înţeleg pe cei doi istorici şi critici literari, gândindu-mă la proverbul românesc”te asociezi cu cine te asemui “, recte Păunescu şi alţi aplaudaci comunişti, chiar dacă şi-au pus masca democratului.Promovând în astfel de “Istorii “ autori care au scris în spiritual realismului socialist riscăm să educăm tinerele generaţii tot în spiritual acestei doctrine comuniste-criminale.

            Datorită acestui fapt, că toate instrumentele de propagandă, radio, presă scrisă, edituri şi TV se aflau în mâna acestor scriitori-activişti de partid, astăzi constatăm că societatea românească, oamenii care o compun au un comportament şi o mentalitate deformată faţă de valorile democratice. Aceasta este principala vină că România, în cei 29 de ani de la revoluţia din 1989, nu progresează în implementarea democraţiei în drumul ei de integrare europeană.

            În acest sens ACUZ pe toţi scriitorii care au lucrat în redacţiile ziarelor, revistelor literare şi editurile comuniste de genocid moral şi cultural la adresa poporului român.

            Din 1989 se întrevede noul curent globmodernul (denumire dată de noi) ce înglobează operele de artă, proza, poezia, eseul, compoziţiile muzicale, care fac o întoarcere spre valorile trecutului promovate printr-un stil pe jumătate întors spre clasicism cu elemente ale prezentului.

                                                                                                                        *

            Ştiu,  am fost păţit în regimul de tristă amintire, când am fost criticat în presă de aceşti “corifei„ şi de acoliţii lor, că am încălcat morala comunistă, în prezent sunt şi voi fi criticat, din motive inventate de cei pe care i-am menţionat aici, şi de cozile lor de topor.Minulescu a fost criticat aspru şi pe nedrept în Istoria  lui Lovinescu. Azi e mai cunoscut şi mai actual autorul romanţelor, iar de autorul Istoriei literaturii române contemporane, (I-VI, 1926-1929), puţin mai ştiu.Aşa că dragi A mici vă avertize cu cele spuse de Immanuel Kant:”Nu-mi daţi sfaturi.Ştiu să greşesc şi singur. “Fiindcă sunt un ortodox practicant, voi face cum zicea Pr.Arsenie Papacioc: “Semeni cu Dumnezeu atunci când începi să ierţi“

            Vă întreb „corifei”, veniţi din regimul trecut, inclusiv pe Mircea Popa despre care Turcescu scria:” A facut greva foamei pe vremea lui Ceausescu si a cerut azil in Rusia fiindca nu era lasat sa scrie literatura comunista. In realitate a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor de Zaharia Stancu fiindca era scriitor doar cu numele desi beneficia de toate avantajele de pe urma acestui statut.

Greva a fost doar un siretlic, cum recunoaste chiar Mircea Popa. A aparut pe prima pagina din Pravda si Ceausescu, ca sa evite un scandal diplomatic, l-a numit director de cinematograf.

Mircea Popa a intrat din nou in conflict cu autoritatile comuniste prin anii ’80 cand impreuna cu Sorin Rosca Stanescu a scos un manifest numit „Libertatea”. In decembrie 1989 a fost arestat si a stat in celula cu celebrul dizident Mircea Raceanu. A fost eliberat pe 22 decembrie in acelasi an.

Dupa 1990 a lucrat pentru sindicatul „Fratia” a lui Miron Mitrea. Astazi este presedintele Fundatiei Romania-Rusia si conduce agentia de stiri „Rusia la zi. Relatia Romaniei cu Rusia sufera din cauza lipsei totale de comunicare. Pentru inceputul unei relatii prolifice cu Rusia, Romania ar trebui sa renunte pe moment la subiectul „tezaurului”, crede Mircea Popa.

Mai mult, Popa spune ca pentru academicienii rusi, subiectul „tezaur” nu exista, iar daca Romania va continua sa-l ceara, Rusia ii va face tarii noastre „nota de plata” pentru distrugerile provocate de atacul asupra Odessei din timpul celui de-al doilea razboi mondial.”. Mă adresez la toţi aceştia, dacă aţi slujit cu credinţă sistemul comunist-criminal, acum de ce nu vă implicaţi cu aceeaşi ardoare la salvarea democraţiei din ţara noastră pe care o invocaţi cu multă demagogie în situaţiile festiviste organizate de USR şi de unele partide?

                                                                                    *