Titina Nica Tene-Bucurii mari din lucruri mărunte…

 

Bucurii mari din lucruri mărunte…

Autor: Titina Nica Tene 

„Cine se consumă mai înainte de a se întâmpla un lucru se consumă mai mult”  Nepoata mea  Anastasia,  a fost mutată cu întreaga școală de la Colegiul George Cosbuc la  Liceul de Constructii în cartierul Mărăști.  Am zis că o să fie mai greu pentru că  mă obișnuisem: trecem pe la Caterdrală, ne mai jucam în parcul Operei, unde Anastasia se afla în largul ei,  totul fiind aproape, chiar și  restaurantul Operei unde luam, vinerea, masa!  Vinerea aceasta m-am dus cu sufletul îndoit să o iau pe Anastasia care la ora 12 termina orele, fiind in clasa întâia . Am intrat timidă într-o curte mare, unde se asfalta de zor, se reparau spațiile verzi. Un părinte care era cu mine a început să-l înjure pe primarul orasului, că încă nu sunt terminate reparatiile la această școală, mutând prea repede copiii. Colegiul George Coșbuc a intrat si el in renovare. Am vrut să-l contrazic, spunându-i că nu au nicio legătură cu primarul aceste reparatii, dar cum  oamenii  critică și  aruncă vorbe fără nicio noimă, fiindcă toți au impresia că se pricep la politică, m-am lăsat păgubașă.

Am astepta-o pe Anastasia în  soarele blând al primaverii și în mirosul castanilor înfloriți, amestecat cu mirosul de la asfaltările recente. E o curte mare cu multe construcții, cu pâlcuri de copaci și straturi de flori ce-mi colorează sufletul. Iată, la un moment dat, că vine Anastasia, veselă, cu ghiozdanul ei tot greu ca piatra, și începe să alerge prin părculețul din curte…Între timp mă așez pe o bancă, văzând în nepoată pe fetița din mine de acum 65  ani. Gândurile  mi-au fost tulburate dintr-o dată de glasul unei fetițe:

• Titina, Titinaaa … Mă uit.Nu era glasul Anastasiei. Dar, vine către mine o fetiță pe care am recunoscut-o imediat. Era Raisa prietena cea mai bună a Anastasiei.
• Tu m-ai strigat?
• Da, leagă-mi și mie părul… mă încurcă la joacă…

I-am prins părul cu cordeluta, sărutând-o pe păr! Faptul că mi-a spus pe nume m-a bucurat nespus. 65 de ani s-au spulberat într-o clipă, simțindu-mă de vârsta ei, când alergam într-o rochiță înflorată prin curtea școlii dintr-un sat din Vâlcea.

In curtea școlii am descoperit restaurantul elegant unde se manâncă foarte bine, ieftin și dat în folosință numai de câteva luni. Locuința Anastasiei e mult mai aproape.  Presimt că aici o să-mi placă mai mult..

Raisa, bucuroasă că a venit mama ei, își ia la revedere de la Anastasia, și zice:

• Vrei să fii surioara mea?
• Sigur! Zice Anastasia.

Și-au făcut cu mâna până când au ieșit din curtea școlii.

• Vreau să-i fiu surioară, că ea e singură… Eu am pe Catinca și pe Ștefănel…! S-a adresat către mine Anastasia.
• Foarte bine! .

Ne-am îndreptat fericite spre casă, mergând printre blocurile scăldate de soarele primăverii, unde ne aștepta minunea de Ștefănel care împlinise patru luni.