Învăţăturile părintelui Arsenie Boca

“Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru şi iată,

Astfel toate vă sunt curate “.

( Luca 11, 41).

Multe le spunea credincioşilor părintele Boca,

Înţelepciune şi lumină răspândea-n jur,

Pe unde umbla mulţimile se cutremurau, până şi roca

Se mişca din loc şi muntele din împrejur

Se transforma în anfiteatru pentru credincioşi,

Ascultându-l cu smerenie se făceau mai frumoşi.

Le spunea: “Nimic, însă, nu puteţi face

Numai cu puterea voastră, părintele apoi tace,

Şi începe să spună, deoarece şi aceasta e un dar al Lui! “

Era vremea când la Miercurea lumina coborâse în gutui.

Cuvintele părintelui erau pline de înţelepciune

Ascultându-l simţeai că se-ntâmplă o minune.

În glasu-i blând cuvintele de lumină erau încărcate:

“Să nu-ţi îngădui nici-o judecată, nici-o separare de frate

ci roagă-te pentru cel ce te-a nedreptăţit “.

Şi locul unde spunea aceste cuvinte devenea sfinţit.

La Mânăstirea Prislop pentru noi se ruga:

“ De câte ori loveşti în cineva, fie şi cu vorba

De câte ori judeci pe un frate, să ştii,

Că nu te poţi ruga în mânăstire când vii,

Rugăciunea ta nu-i primită, de Dumnezeu nu-i ascultată,

Ci în lături este lepădată.“

Şi mulţimile se înfrăţeau cu cei prin timp certaţi,

Erau din nou prieteni, deveneau fraţi.

“Moartea năpraznică poate fi şi ispăşire “, spunea,

“Omul se încarcă cu păcate,” părintele gândea,

“până când Dumnezeu pune capăt, şi neândoielnic se plăteşte

fapta cu care ai asuprit pe altul, nu-i omeneşte! “

Despre darurile primate ca talent

spunea că”Cine nu lucrează cu ele insistent

spre mântuire i se iau “, şi lumea îl asculta

se prostenea”Pentru că Duhul Sfânt ne vorbeşte,

iar dacă noi nu-L avem, nu putem să ţinem minte.

Trebuie să-l cerem. “ Prin fapte şi cuvinte.

“ Păcatele împotriva noastră înşine duc,

la învârtoşarea inimii- o cunoaştem cu toţii“,

Acestea răsfrânte şi asupra plantelor se usuc,

Spunea Părintele:”Şi o cunosc şi eu “ ,

Cel care m-am dedicate cu totul lui Dumnezeu.

Dar “Cum am zis, cu paralizie pedepseşte

Dumnezeu pe toţi nesăţioşii de avere “şi nu iubeşte,

“căci aceştia şi-au făcut socoteala greşită,

zicând că dacă postesc nu mai pot alerga “şi e o ispită

“şi lucra. Ei au crezut sfatul viclean

Al diavolului iubirii de avere ”.Făcută cu élan.

“Fiecare om gândind la lumea de dincolo, mereu,

ar trebui să ţină trupul lui să fie sănătos şi la greu

să dureze în lumea aceasta cât are rânduit,

cu rostul de a ajunge, ne îngrădit

până la sfârşitul vieţii lui pământeşti, suport

omenesc al unui om îndumnezeit”.

Spunea Părintele pe ploaie credincioşilor din cort.

Ma scris părintele Boca că ” mosafirii nedoriţi,

dacă încolţesc ca şi buruienile, nepoftiţi,

prin straturi, smulge-le mai înainte de a creşte

în propria ta minte“, fiindcă ea nu le doreşte.

“ Oare nu ştii, omule, că din prima zi

şi până în ultima tu alergi mereu,“ până în ore târzii,

“mereu ? Îţi transporţi sufletul spre limanul

Împărăţiei lui Dumnezeu “ pentru banul

hranei tale,”în căruţa trupului tău “.

Fiindcă după moarte nu ne ducem în hău!

Le mai spunea Părintele”Credinţa ne fortifică voinţa “.

Şi să ne aducem aminte în privinţa

Că”ne-am botazat în Hristos,

în Hristos ne-am şi îmbrăcat “cu folos.

Nu trebuie să răspundem cu duşmănie

la duşmănie, aceasta nu-ţi dovedeşte tărie

în caracter, ci arăţi că şi tu eşti contaminat

de sentimente inferioare, şi e păcat!

“Roagă-te pentru vrăşmaş şi se va ruşina

diavolul lăsându-l singur pe om” pe când amuşina

a iarbă crudă spunea părintele

măsurându-şi înţelept cuvintele.

“Cuvântul viu este mai bun decât banda magnetică

pentru că el emană o energie“,nu este aritmetică,

“care vă repară, vă linişteşte,

vă luminează şi vă lămureşte “.

“ Căci tu ai infinit mai mare nevoie de mila

lui Dumnezeu, decât săracul de milostenia ta“.

Fiindcă cel ce umblă după averi şi îşi ridică vila

uită că nu poate s-o ia în împărăţia Ta.

“Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele” pe soare şi ploi,

“tot astfel se va purta Dumnezeu cu noi “,

Deoarece facerea de bine sau milostenia este

frumoasa comportare în viaţa noastră ca poveste.

“Şi nu-i lăsa pe cei vicioşi şi pe cei răi

să se uite în sufletul tău“, căci aceşti călăi

“ cu privirea viciului întunecă sufletul“,

sau îl răneşte precum trupul stiletul.

“Lasă-i să clevetească asupra adevărului“, vorbesc,

“lasă-i să omoare viaţa, adevărul “ ceresc

“se va adeveri,

dragostea va birui

viaţa învie”

precum seva primăvara în vie.

Părintele Arsenie Boca spunea credincioşilor:

“Trebuie să facem binele, fără să ne gândim, tuturor,

Dacă se uită cineva sau nu la fapta noastră.

Faptele bune sunt preţuite după scopul lor.

Faptele fără o bună intenţie sunt ca sufletul fără trup,

iar Dumnezeu le respinge şi ele se rup

în tainiţele firii,

şi se unesc în porunca iubirii. “

“Dacă aveţi răbdare în necazuri” pe soare şi pe ploi

“să ştiţi că veţi avea pe Duhul Sfânt întru voi.

Dacă veţi avea şi puterea de a mulţumii în necazuri,

Atunci Duhul Sfânt străluceşte în voi “trecând peste ale vieţii pârleazuri.

“Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii,

Nu de lume ca creaţie a lui Dumnezeu” din taina humii.

“Căci pe om îl pierde nu mărimea, nu mulţimea păcatelor,

ci inima nepocăită şi împietrită“şi abundenţa bucatelor.

„ Fii mai întâi tu însuţi, ceea ce vrei să faci pe altul.

Dacă vrei să-i educi pe copii” spre înalul

Cerului ”educă-te pe tine însuţi în Duhul lui Dumnezeu “,

Şi lapădă gândirea de ateu.

“Sufletul în preajma ieşirii din trup

capătă vedere specifică naturii sale spirituale,

şi se vede pe sine mai clar”, cum ai privi de pe munte o vale,

“de cum ne putem vedea noi în oglindă “,

Până când sufletul se înalţă dincolo de grindă.