Violeta Bobocea-Versuri în tonuri mov-cronică- Viață Violetă

 Viață Violetă

-cronică-

Poeții, acei trubaduri ai cuvintelor, așază cu sfială slovele în drumul spre neuitare, spre nemurire, slove rămase într-un colț înlăcrimat al inimii, spre a scăpa de simpla uitare.

Trebuie să mărturisesc că am citit de-a lungul timpului sute de volume de versuri sensibile, emoționante, fiecare cu o notă distinctă, dar, de data aceasta, totul a fost diferit, deoarece am regăsit , spre marea mea uimire, în acest impresionant volum de versuri, culoarea mea preferată, eternul, misteriosul mov.

Recunosc că movul m-a urmărit mereu. Cu emoție am descifrat tainele acestui volum, fiind invadată de o lumină violetă , ce străbate versurile încărcate de simboluri și semnificații ale poetei Mihaela CD.

În Evul Mediu, movul era considerat culoarea regilor, fiind asociat măreției, bogăției.

În Creștinism, această culoare a fost asociată patimilor lui Iisus.

În Imperiul Bizantin, împărătesele nășteau într-o cameră mov, iar împărații , născuți în camerele mov, primeau un statut deosebit.

În Tailanda, movul este culoarea doliului, iar în China și Japonia, movul semnifică abundență, trezire spirituală. Chakra coroanei este reprezentată prin culoarea mov, simbolizând conexiunea cu Divinitatea, puntea de legătură cu Universul, uniunea dintre înțelepciune și iubire.

În vechile imagini ce redau patimile Mântuitorului, acesta poartă o mantie violetă.

La nivel spiritual, movul are efecte purificatoare, simbolizând noblețea și misterul. Această culoare reprezintă echilibrul dintre stimularea roșului și seninătatea albastrului. Movul încurajează creativitatea și înălțarea spirituală. În Dicționarul de simboluri al lui Chevalier, „culoarea violetelor simbolizează tradițional spiritualitatea, asociată cu sângele jertfei”.

Viața Violetă a Mihaelei CD este fascinantă, impregnată de culori ale sufletului, ce semnifică gândurile, sentimentele autoarei.

Așa cum afirma poetul George Bacovia, cel care aduce o tonalitate nouă în lirica românească, culorile sunt strigăte ale sufletului: „în poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictorul întrebuințează în meșteșugul său culorile: alb, roșu, violet. Le vezi cu ochii. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare”.

Așadar, sufletul Mihaelei CD plin de candoare și sensibilitate , de trăiri intense, vibrează cu această culoare magică, dar și liniștitoare, culoarea „puterii Raiului pe Pământ”.(Nina Ashby)

În „Viața Violetă „a Mihaelei CD, trecerea timpului și iubirea sunt suprateme întâlnite frecvent și în alte volume de versuri ale autoarei, fiind într-o adevărată simbioză.

Anii se scurg, tinerețea trece, viața „curge în fire de nisip”, iar autoarea vrea, cu orice preț, să întoarcă timpul, clipa de altădată:”de-aș mai putea să întorc timpul,/ de-aș mai putea respira clipa”.

Toate trec, aceasta este legea nescrisă a firii, a existenței- cei dragi au luat drumul eternității, lăsând în urmă durere, lacrimi și amintiri : căsuța părintească „azi ne plânge”, iar dorul ” plânge singurel”. Chiar și clipele sunt efemere, provocând nostalgie, aduceri aminte.

O viață întreagă strângem, iar rostul vieții, din păcate, „e un vânt”; totul e zadarnic, rămâne „a vieții tristă romanță”, iar amintirile ” plâng în glastră”.

Chiar dacă totul este supus vremelniciei în această existență, chiar dacă trăim într-o lume confuză, incertă, acolo unde „trădarea-i dusă de vânt”, rămâne iubirea, acea febră a sufletului, cea care se înalță deasupra tuturor, ” ruptă din albastre stele” pe cerul dragostei, „un zbor de aripi albe”, fiind descrisă în mai multe ipostaze „pe-al vieții portativ”: uneori este ” vers de foc”, „stâlp falnic”, alteori „cântec drag de ciocârlie”, clipa tainică de melancolie, o rază albastră, cheia magică sau un vânt de primăvară, o petală de floare sau „râul ce susură  ușor’’.

Culorile vibrante se armonizează cu sunetele de flaut ca într-o simfonie: ” visând pe note de flaut”, de pianină : ” al dragostei sunet de pianină”; îndrăgostiții fredonează sunetul unic al dragostei, romanța de iubire pe clape de pian, balada dragostei sau ” arpegii-n doi cântate pe o clapă”.

Iubitul, hărăzit de providență , este un simbol al păcii și al luminii, un înger călător, dar și aer, apă, culoare și răstimp : „ești raiul meu de melodie  ce mă alinți pe corzi de flori”.

Poeta Mihaela CD își exprimă profesiunea de credință în acest volum de versuri, menirea de a scrie cu iubire și dor, versuri oglindite „în vitrina sufletului”:

„Așa, fostu- mi-a dat, să scriu,/Cu dor, cu iubire și credință/Să plâng, să râd  în vers auriu /Bucurii, dureri sau neputință.”

Slova poetei rămâne o mărturie peste timp, „un murmur viu”, o „flacără de dor”, o ploaie măruntă sau un cer senin. Versul e liră, e poem, vioară sau credință, o punte de legătură între trecut și prezent, dar și un îndemn spre viitor, spre lumină și liniștea din suflet, un îndemn la rugăciune, bunătate și credință.

Nu ne rămâne decât să păstrăm frumusețea clipelor trăite, a cuvintelor încrustate în suflet. Întrebarea e cu ce rămânem din această existență?

Mă gândesc la o pildă care m-a impresionat în mod deosebit , o adevărată lecție de viață pentru fiecare dintre noi. Un om a murit subit. L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiză în mână; omul ar fi vrut să mai trăiască, pentru că, în mod firesc, avea atâtea planuri, dar Dumnezeu l-a anunțat că e momentul să părăsească această lume. L-a îndemnat să se uite ce are în valiză. Omul a aflat că lucrurile lui , hainele, banii , nu i-au aparținut niciodată; acestea au aparținut pământului. Amintirile au aparținut timpului, iar talentele au aparținut circumstanțelor. Prietenii  au aparținut drumului prin viață, soția și copiii au aparținut inimii; trupul a aparținut țărânei, iar sufletul i-a aparținut lui Dumnezeu. Omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu și o deschise. Valiza era goală. Cu lacrimi amare, omul îl întreabă pe Dumnezeu:

– Nu am avut niciodată nimic?

– Ba da, fiule…Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai ale tale. Numai faptele tale merg acum cu tine.

Clipele pe care le-am trăit ne aparțin. De aceea, trebuie să trăim cu intensitate fiecare clipă din existența noastră- carpe diem( trăiește clipa!)

Pentru că nu ne rămâne decât să păstrăm clipa, Mihaela CD ne oferă cu generozitate o simfonie a culorilor, dar și a iubirii, cu versuri surprinzătoare ce dansează în poezie, o romanță invadată de iubire și armonie, de lirism și emoție profundă, o clipă de poezie sublimă.

Poetul „cu suflet de artist” este o pasăre zburând pe aripi de dor sau o apă curgătoare, fiind un veritabil și neobosit mesager al frumosului,  al slovelor nebănuite, un suflet „ce a primit har din stele”, hărăzit de Divinitate să poarte pe umeri și în suflet o unică Viață Violetă, cu versuri în tonuri mov.

          Prof. drd. Violeta Bobocea,

         Membru al Ligii Scriitorilor Români,

         Membru al Societății Scriitorilor Români,

         Membru UZPR

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

 GALA LAUREATILOR *GALA ARTELOR ediția a 5-a * 31 AUG 2024

Johnny Ciatlos Deak: Programul de promovare al scriitorilor și artiștilor români  contemporani   de pretutindeni  continua!

Cum pot publica si eu in revista?

COMANDA ANTOLOGIILE STELARIS -3 VOLUME!

AL FLORIN TENE-Răspunsuri de azi pentru “Întrebări pentru mai târziu “de Mihaela CD

INVITAȚIE DE PARTICIPARE  LA REVISTA  tipărită nr 19

FASHION -ART-DESIGN

GALA LAUREATILOR *GALA ARTELOR ediția a 5-a 2024- laureații din lumea întreagă

Impresii de la evenimentul DE DOR SI DE DRAG-lansarea cărții DORUL CUVINTELOR

Impresii si felicitări primite *GALA ARTELOR ediția a 5-a 2024

Invitație de participare la volumul de confesiuni literare ”PORTRETE LITERARE”-2025

Lansare de carte -Dorul dintre aripi-ALEXANDRINA IURCU BALAN

Ce mai e nou prin librărie?

EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show

Doneaza din suflet pentru sufletul tau