De ce

Autor:  Gabriel Ionescu 

 

DE CE ne naştem şi DE CE murim,

Ciudat, să nu ştii scopul existenţei tale,

Nu ştim, ciudat, nici de unde venim,

Şi nici de ce pe ape-o luăm la vale.

 

DE CE iubim şi-apoi de ce urâm,

DE CE n-avem doar dragoste în minte,

DE CE iubirea-i parcă alt tărâm,

Şi DE CE ura pune-otravă în cuvinte.

 

DE CE, e întrebarea celor ce-s deștepți.

Doar ei sunt cei ce totul vor să știe.

Progresul, numai de la curios poți să-l  aștepți,

La restul este doar rutină. Noul este doar o utopie.

 

Să nu certam nicicând, copiii curioși.

Doar iscodind, ei vor cunoaște lumea,

DE CE, întreabă doar deștepții. Nu fiți furioși,

Ei vor lua viața-n serios, nu-n zeflemea.

 

DE CE copiii noştri-s drăgălaşi,

Şi iubitori cât au de noi nevoie,

DE CE sunt unii curajoşi şi alţii laşi,

DE CE a fost Potop, de ce-a fost Noe

 

DE CE îi preţuim doar pe cei morţi,

Şi nu-i vedem nici cum când sunt în viaţă,

DE CE sunt vorbe spuse pe la porţi,

Şi nu le spunem ce gândim, în faţă.

 

DE CE vorbim mereu despre trecut,

Când n-avem nici prezent nici viitor,

DE CE nu spunem STOP, De la-nceput.

Şi DE CE ţinem tot mereu la Scor.

 

DE CE doar cei deştepţi sunt curioşi,

DE CE tâmpiţii n-au nici o-ntrebare,

DE CE sunt unii prea evlavioşi,

DE CE sunt alţii doar umbre la soare,