Moartea

Moartea

Autor: Cristian Nae

Moarte de ce eşti urâtă?
Ai coasă în loc de bâtă.
Stai în negru îmbrăcată,
Şi cu coasa ridicată.

Viața vine ne dă viață,
Dar tu ai suflet de gheață.
Ia ne-o dă şi tu ne-o ei,
Cu tăișul lung al coasei.

Jur pe cărțile creştine,
Că nu mie frică de tine.
Vino lângă mine moarte,
Dar lasă-ți coasa deoparte.

Haideți să stăm la taclale,
Vino cu mâinile goale.
Rupe coasa cea temută,
Vino cu mine discută.

Schimbăti straiul lung şi negru,
Să poți păşi mai alegru.
Lasă-ți coasa cu rugină,
Poartă-te ca o regină.

Moarte vrei să te omor,
Fără niciun ajutor.
Fără topor, fără coasă,
Să-ți arăt că eşti fricoasă?

Nu mi-e frică, nu mi-e teamă,
Când o fi să trec prin vamă.
Spre alte lumi îndepărtate,
Unde nu există moarte.

Fiindcă tu rămâi aici,
Ori ce-ai face, ori ce zici.
Să treci vama tu n-ai viză,
Nici coasa loc în valiză.