ANOTIMPURILE Autor: Aurelia Oancă   Sunt anotimpuri când răsare viața, În fiecare fir ce-a înverzit Și când un ochi străbate dimineața, Din ziua care-abia ce s-a trezit. Mai sunt și anotimpuri când parfumuri De pomi în floare te colindă iar, Sub pașii tăi răsar culori pe drumuri Iar nopțile au Luna-n post de far. În … Continuă lectura Aurelia Oancă-ANOTIMPURILE →

CÂND LINIȘTEA... Autor: Aurelia Oancă   La poale, lângă deal e-o casă mică, C-un ochi de geam și-o ușă-n trupul ei, Stă-n liniște și fără nicio frică Și-ascultă dragi povești spuse de zei. În trecerea-i fugară timpul spune Că-n ea s-au pus ștergare pe pereți Și lampa mică-atunci când iar apune, Sub geana nopții, soare … Continuă lectura Aurelia Oancă-CÂND LINIȘTEA… →

CUPA FERICIRII Autor: Aurelia Oancă         În zori de zi când se trezește viața Și pune rouă peste câmpul nud, Salutul viu de : Bună dimineața! Străbate universul încă ud. Un ciripit suav ce gângurește, Prin ramuri cu veșmânt de frunză verde, Arată că și zborul se trezește Și printre gene mici … Continuă lectura Aurelia Oancă-CUPA FERICIRII →

VEI RĂMÂNE IUBIREA MEA Autor: Aurelia Oancă Degeaba-mi spun că nu te mai iubesc,Cuvintele de-a valmă mă-mpresoară,Eu calea doar spre tine o găsesc,Deşi îmi spun a nu ştiu câta oară,Nu vreau iluzii să înşir pe razeDe lună sau de soare, neîncetat,Mi-e greu şi vreau s-o spun în fraze,Cum două inimi dorul nu-l răzbat.Cum ar putea … Continuă lectura Aurelia Oancă-VEI RĂMÂNE IUBIREA MEA →

ȚINE-MĂ ÎN BRAȚE... Autor: Aurelia Oancă     Ține-mă în brațe fericire, Spală-mi fața doar cu roua ta, Scutură-mi din pomul tău, iubire, Dă-mi putere din puterea ta.   Du-mă la izvorul care plânge Cu albastre lacrimi de opal, Dă-mi sărut când inima se frânge La apus de soare, după deal.   Fă-mi din rătăciri … Continuă lectura Aurelia Oancă-ȚINE-MĂ ÎN BRAȚE… →

POVESTEA PĂMÂNTULUI Autor: Aurelia Oancă   Din șesul blond și până sus pe creste, Pământul are-n fiecare loc, Un cântec drag sau câte o poveste, Sau uneori crâmpeie mici de joc.   Își scoate-n crânguri câte-o doină dulce, Sau face din alun fluier duios, În mici izvoare sufletul și-l duce Spre-ntinsul mării-n cânt melodios.   … Continuă lectura Aurelia Oancă-POVESTEA PĂMÂNTULUI →

CA MUNTELE SĂ FII Autor: Aurelia Oancă   Atâta măreție ne-mpresoară, Atâta farmec pus de Dumnezeu, Și timpul se oprește, nu mai zboară, Ci se ascunde-n braț de curcubeu. Cu frunțile de stâncă se ridică, Masivul falnic până sus la cer, Și veșniciei trupul și-l dedică, Să fie scutul celor ce nu pier. Cu brazi … Continuă lectura Aurelia Oancă-CA MUNTELE SĂ FII →

TRĂIȚI FRUMOS Autor: Aurelia Oancă   Când timpul se sfărâmă peste vreme Și își aruncă-n aer supărat, Rotițe, ace negre și sisteme, Lăsând în urmă damful alterat, De răutatea care viețuiește Și care poartă-n suflet greu suspin, Trecând prin viață, vamă nu plătește, Iar uneori din timp își face chin. Dar universul cu pulsații clare, … Continuă lectura Aurelia Oancă-TRĂIȚI FRUMOS →

„ȘI DACĂ...” Autor: Aurelia Oancă   Și dacă eu aș vrea să scriu, Emine ca și tine, Presară slove-ntr-un pustiu Ce crește doar în mine. Sub steaua ta să mai veghez Când luna-ncet se duce, După un nor, s-o priveghez Să-i fie somnul dulce. În mintea mea te-ai cuibărit Cu rimele perfecte, Eu scriu un … Continuă lectura Aurelia Oancă-„ȘI DACĂ…” →

FII TU OMUL... Autor: Aurelia Oancă   Încearcă să fii gingaș ca o floare, Când zorii-și lasă roua peste ea, Dar să nu uiți că bunătatea are Și spini de ură prinși în urma sa. Privește cu-ndrăzneală răsăritul Și lasă răul în chilia sa, Fii omul nou ce vede infinitul Cuprins în ochii tandri de … Continuă lectura Aurelia Oancă-FII TU OMUL… →

AL VIEȚII LANȚ Autor: Aurelia Oancă   Când gândul va străbate veșnicia Și-n roua dimineții va pătrunde, Atunci va răsări și poezia, Ca florile pe câmpurile nude. Și-n adieri de vânt vor crește-aripe, Ce vor purta parfumul ei nescris, Cerând răgazul tainic unei clipe Și timpului, un călător convins. În sărutări de ploaie risipită, Peste … Continuă lectura Aurelia Oancă-AL VIEȚII LANȚ →

ROMANȚA SERII Autor: Aurelia Oancă   În seri de aur când apune, Al zilei astru-ncet, încet, El printre nori capul și-l pune Ca într-un joc mai desuet. Cu roșii flăcări se-nvelește Și-i lasă nopții catifea, Apoi când luna se trezește, În neguri licăriri va da, Împodobind cerul cu stele, Ce în imensul lor balans, Vor … Continuă lectura Aurelia Oancă-ROMANȚA SERII →

VIAȚA E UN RĂSĂRIT Autor: Aurelia Oancă   Viața e un răsărit de soare, Iar timpul ce-l trăiești este o zi, Apusul ei se stinge-ntre altare În care se mai roagă cei ce-s vii. Un singur drum străbați în viața dusă, Acela este scris în magic tom, Pe care îl citești și-n mintea pusă, Vei … Continuă lectura Aurelia Oancă-VIAȚA E UN RĂSĂRIT →

NEAMUL Autor: Aurelia Oancă   O legătură dulce și tot ce eu mai am, E rădăcina sfântă lăsată de-al meu neam, Și de mlădița nouă ce crește-n trupul meu, Acesta este neamul, acum și tot mereu. Istoria ne-arată că-n glia strămoșească, Se odihnesc eroii sub pronia cerească, Și ne mai spune-n lecții demult, demult apuse, … Continuă lectura Aurelia Oancă-NEAMUL →

GRĂDINA SFÂNTĂ Autor: Aurelia Oancă   Cu inima ascunsă-ntre zăbrele Și sufletul încătușat de dor, Privesc spre cerul meu stropit cu stele Și luna adormită pe un nor. Din depărtări răsună iar cu jale, O doină plină de necaz și dor, Străbate munții și apoi la vale Își poartă versul pe un mic izvor. De … Continuă lectura Aurelia Oancă-GRĂDINA SFÂNTĂ →

MĂ DOR ARIPILE RĂNITE Autor: Aurelia Oancă   Mă dor în zbor aripile rănite, Mă dor în glas cuvinte nerostite, Îmi plânge-n ochi o lacrimă amară, Îmi lăcrimează gându`-n astă seară. Privesc în noapte cerul plin de stele Ce-mi fac un semn să caut printre ele, Un foc ce arde cu lumin-albastră, Ce poartă-n flăcări … Continuă lectura Aurelia Oancă-MĂ DOR ARIPILE RĂNITE →

SUNT DOAR UN VERS Autor: Aurelia Oancă   Din trandafir de rouă mi-e făptura Și din petale am suav veșmânt, Din cer senin îmi e căutătura Și sunt femeie pe acest pământ. Cu zâmbet tandru ma-nzestrat natura Pe chipul dăruit de Dumnezeu, Pornesc pe drumul vieții aventura În care pași mă poartă, să fiu Eu. … Continuă lectura Aurelia Oancă-SUNT DOAR UN VERS →

CINE SPUNEA? Autor: Aurelia Oancă   Cine spunea că nu este iubire? Cine credea că totul a apus? O floare-n dar aduce fericire Și totul fără vorbe este spus. Și-n ramuri de pădure se aude Povestea tandr-a celor ce iubesc, Mici zburătoare ce n-au cuvinte nude, Ele își spun iubirea, ciripesc. Sau veverițe cu priviri … Continuă lectura Aurelia Oancă-CINE SPUNEA? →

CHEIA Autor: Aurelia Oancă   Cu inima la cheie ți-am dat cândva iubirea Și cu speranțe prinse într-un buchet de flori, Atunci credeam în tine, că tu ești fericirea Și îmi umpleam tot gândul cu tandri ei fiori. Dar timpul care trece și zgârie prin neguri, A rătăcit o cheie din alte mari iubiri, Tu … Continuă lectura Aurelia Oancă-CHEIA →

POVESTE DE IUBIRE Autor: Aurelia Oancă   Cu dorul rătăcindu-se-ntre rânduri Și slove negre pe un alb decor, Văd chipul tău ascuns la mine-n gânduri Și-o perlă albă a căzut de dor. O rază caldă ce de sus coboară Și-și face rondul printre frunze verzi, Alină dorul care vrea să doară, Și-l risipește-n ochii ce … Continuă lectura Aurelia Oancă-POVESTE DE IUBIRE →

MAI BEA CU MINE O CAFEA Autor: Aurelia Oancă     Voi pune-n ceașca de cafea Un strop de bucurie, Ca tu atunci când o vei bea În suflet să îți fie, Doar bine și frumos etern, Pe pagina nescrisă Din gândul tău rănit și tern, De-o dragoste ucisă. Mai bea cu mine o cafea … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAI BEA CU MINE O CAFEA →

TAINA NOPȚII Autor: Aurelia Oancă   Taina nopții mă cuprinde Cu-a ei brațe de opal, Lacrima din ochi se-aprinde Peste-al strălucirii val. Stele una câte una Se agață-n părul meu, Îmi zâmbește tainic luna, Iar eu simt sărutul tău. Din îndepărtata zare Mai culeg câte o stea, O așez în palma care Un obraz mai … Continuă lectura Aurelia Oancă-TAINA NOPȚII →

  PUNTEA MIȘCĂTOARE Autor: Aurelia Oancă   Pe puntea mișcătoare a vieții, Îmi tremur pașii c-un ciudat fior Și c-un salut în pragul dimineții, Când stelele se duc, apun și mor. O mână nevăzută-mi ține brațul Și mă ajută când eu dau de greu, Mă scoate viu când mă cuprinde lațul Ce parcă se așază-n … Continuă lectura Aurelia Oancă-PUNTEA MIȘCĂTOARE →

CUVINTELE Autor: Aurelia Oancă   Cu taina lor adânc strălucitoare, Cuvintele mă-nvață să citesc, Să înțeleg ce spune-un val de mare Și muntele cel-nalt să îl iubesc. Să deslușesc din slovele trimise, Misterul care zace-n univers Și să dezleg mesajele din vise Cu pana-nțelepciunii pusă-n vers. Din întuneric să extrag lumina Și din adâncuri să … Continuă lectura Aurelia Oancă-CUVINTELE →

UIT DE-AL MEU NECAZ Autor: Aurelia Oancă         Cu șoapte de albastru cântă marea, Un cânt adus din depărtate zări, Iubirea mea s-a rătăcit ca sarea În valurile înspumatei mări. Cu amintiri ce-s strânse în buchete, Privesc spre largul mișcător și viu, Arunc în valuri patimi și regrete Și îmi promit că … Continuă lectura Aurelia Oancă-UIT DE-AL MEU NECAZ →

VOALUL DE MIREASĂ Autor: Aurelia Oancă       Din străluciri de apă-nvolburată, Se-aude tainic muntele doinind, Povestea lui cu tot ce-a fost odată Și tot ce a rămas ascuns în grind. Izvorul mic ce a crescut spre vale, Aduce-n valuri cântec din străbuni, Rostogolit prin stânci crescute-n cale De muntele ce poartă-n el minuni. … Continuă lectura Aurelia Oancă-VOALUL DE MIREASĂ →

MAICĂ, ROMÂNIE Autor: Aurelia Oancă   Ridică-ți brațul maică Românie! Adună-ți fiii care te iubesc! Să fim din nou un neam, nu o etnie În țara noastră, suflet românesc.   În trupul tău strămoșii plâng amarnic, Și se răstroarnă toate-n jurul lor, Fii mamă bună omului cel harnic Și doină sfântă-n sufletul cu dor.   … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAICĂ, ROMÂNIE →

VEȘMÂNTUL TRICOLOR Autor: Aurelia Oancă   În haina țării s-a ascuns necazul Și-n trupul ei morminte de eroi, Ne chinuim demult schimbând macazul, Dar nu-i găsim pe cei ce-s buni ca noi. Se spune că atunci când vin torente, Gunoaiele se plimbă-n voia lor, Aruncă jeg peste nevoi curente Și nu rămâne pace-n urma lor. … Continuă lectura Aurelia Oancă-VEȘMÂNTUL TRICOLOR →

MAI LASĂ-MI VARĂ... Autor: Aurelia Oancă   Mai stai cu mine vara mea frumoasă, Mai pune-mi margarete la urechi, Cu brațul plin de flori să fiu făloasă Și zâmbete să dau perechi, perechi. Mai prinde-mă în brațe de lumină Și fă-mi din maci cunună împletită, Sub pleoape să-mi așezi o zi senină Și fragi pe … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAI LASĂ-MI VARĂ… →

PRIVEȘTE STRĂINE Autor: Aurelia Oancă     Tu știi cum cântă ploaia când spre pământ se varsă? Ce simfonie duce în stropii reci și grei? Nu știu, vei spune simplu și poate că nu-mi pasă, Ea vine, toarnă, pleacă, urmându-și drumul ei. Așa este, străine, dar dacă porți în suflet O pagină mai tristă sau … Continuă lectura Aurelia Oancă-PRIVEȘTE STRĂINE →

  M-AM ÎNTÂLNIT CU TOAMNA Autor: Aurelia Oancă   M-am întâlnit cu Toamna pe-o colină Și-am întrebat-o ce mai face ea? Cu zâmbet cald și mimica senină Mi-a spus să stau cuminte lângă ea. Covorul de sub tălpi e încă verde Și flori mai are risipite-n larg, Frumoasa Toamnă parcă nu mă vede Când mă … Continuă lectura Aurelia Oancă-M-AM ÎNTÂLNIT CU TOAMNA →

VIȚELUȘUL OBOSIT Autor: Aurelia Oancă       În ogradă stă la soare Drăgălașul vițeluș, Odihnind a lui picioare, Fiind foarte jucăuș. Printre ierburi se așază Și privește-n jur mirat, Cum de ziua la amiază Totul pare parfumat, Cu aromele de viață Și cu zumzet permanent, Gândăcei cu trup de ață Sau antene filament. Dar … Continuă lectura Aurelia Oancă-VIȚELUȘUL OBOSIT →

FLORILE DE SOARE Autor: Aurelia Oancă         Oceanul galben cu priviri de soare, Salută zorii cu obraz de dor, Cu plecăciuni peste pământul care Îl ține-n brațe unduind ușor. Cu fețele-mbrăcate în petale, Își poartă straiul galben-auriu, În jocul lor cu raze în spirale, Căzute dintr-un cer mai azuriu. Cu dinții lor … Continuă lectura Aurelia Oancă-FLORILE DE SOARE →

DESPICĂ VALUL Autor: Aurelia Oancă       Despică valul cu o mângâiere Și pune-ți doru`-n unduirea lui, Marea ți-l ia sorbindu-l cu plăcere Și-l poartă-n largul zării parcă nu-i. Răspuns îți va aduce-n taină vântul, Căci el cunoaște clipa când l-ai scris, În mic răvaș de suflet e cuvântul, Ce-l poartă nemurirea neatins. Imensitatea … Continuă lectura Aurelia Oancă-DESPICĂ VALUL →

ÎN POIANĂ... Autor: Aurelia Oancă     În poiana dintre codrii I-am spus dorului să vină, Să petrecem împreună Și să nu simțim vreo vină. Printre florile albastre Să ne spunem dulci cuvinte, Însă dorul n-are vreme, Mai sărută, mai și minte. Mi-am pus flori în părul negru Și buchet mi-am pregătit, Dar iubitul meu … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN POIANĂ… →

  PRIVEȘTE FLOAREA Autor: Aurelia Oancă     În roua dimineții se îmbracă, O floare ce în noapte a dormit, Cu prospețime chipul și-l încarcă, Să spună lumii: Bine v-am găsit! Sub raza blândă-a soarelui răsare, Se-nșiră vise-n boabe de mărgean, Căci fiecare strop o viață are, Ce-și duce-n transparență-al său alean. Apoi cu strălucire … Continuă lectura Aurelia Oancă-PRIVEȘTE FLOAREA →

  POTECA NOASTRĂ Autor: Aurelia Oancă     Mai știi poteca noastră de iubire, Cum printre flori purtat-a pașii mei? Voiam s-ajung la tine, fericire Și tu cu drag în brațe să mă iei. Cu cât urcam mai mult spre înălțime, Simțeam că-s mai aproape de zenit Și mai simțeam cum cerul se abține, De … Continuă lectura Aurelia Oancă-POTECA NOASTRĂ →

  DE VREI S-AUZI... Autor: Aurelia Oancă     De vrei s-auzi în zori un ciripit, Sub geamul tău plantează un copac, În ramurile lui vor fi-nmiit Cântări duioase, dansul ce îl fac, Micuțele, înaripate daruri, Când printre ramuri jocul și-l aprind Și inventează printre raze baluri, Ce peste ziua-ntreagă se întind. Dacă vei pune … Continuă lectura Aurelia Oancă-DE VREI S-AUZI… →

RUGĂ (2) Autor: Aurelia Oancă   Alungă Doamne norii de furtună Și pune pace-n sufletul rănit, În rugă sfântă mâinile-mpreună Mă-ndeamnă Doame să fiu fericit. Pe cerul meu să fie iarăși soare, Din raza lui să iau lumină iar, Să pun speranța în buchet de floare Și să-mi mai sting din inimă un jar. În … Continuă lectura Aurelia Oancă-RUGĂ (2) →

CUM AȘ PUTEA? Autor: Aurelia Oancă   Cum aș putea râmăne cu tine primăvară? Să port în al meu suflet doar cântece de dor, Să uit de neaua iernii ce-și cerne anii iară, Peste un trup în care au fost iubiri ce mor. Parfumul dintre roze să-l pun după ureche, Să-mi mângâie cerceii din floare … Continuă lectura Aurelia Oancă-CUM AȘ PUTEA? →

UN ÎNGER DRAG Autor: Aurelia Oancă   Un înger drag în câmp de flori răsare, Cu zâmbet de lumină peste chip, Nu știu nici eu, e înger sau e floare Și dacă da, e sigur un tertip, De a vedea cum cerul cel albastru, S-a rătăcit în ochii jucăuși, Suavul trup sculptat în alabastru, A … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN ÎNGER DRAG →

LA PAS CU TĂCEREA Autor: Aurelia Oancă   Prin câmpul plin de maci aud tăcerea, Ea se plimba cu părul dus în vânt, Purta la brâu o floare și plăcerea I-o împlinea nespusul meu cuvânt. L-am pus în grabă în cutia minții Și l-am lăsat acolo la dospit, Va crește mare, mângâiat de sfinții Ce … Continuă lectura Aurelia Oancă-LA PAS CU TĂCEREA →

OGLINDA SERII Autor: Aurelia Oancă     Oglinda serii își desface haina Și o aruncă peste munți și văi, În pașii ei se răzvrătește taina, Ce-o poartă-n eleganță ochii tăi. Pe crestele cărunte pune stele, Ce stau să cadă de pe cerul vast, Printre păduri se-ascund iar păsărele Ce-și spun în ciripit un dor cu … Continuă lectura Aurelia Oancă-OGLINDA SERII →

COPILĂRIE CU IZ DE MURE Autor: Aurelia Oancă   Să nu mă lași pierdută-n veșnicie! Adu-mi copilăria înapoi! O, Doamne, cu puterea Ta dă-mi mie Un strop de zâmbet, pace și apoi, Voi colinada câmpia necosită, Voi aduna buchete mici de flori, Pentru măicuța mea cea obosită, Și firavă în viață uneori. Copilăria mea cu … Continuă lectura Aurelia Oancă-COPILĂRIE CU IZ DE MURE →

EȘTI POMUL SFÂNT Autor: Aurelia Oancă     Ești pomul sfânt ținut de Dumnezeu, În brațe de lumină și de soare, Ești sprijinit atunci când ți-este greu Și gândul rău transformă-se în floare. Genunchiul tău când gliei se apleacă Și-n rugă sfântă palmele-ți unești, Din suflet întristarea-n zare pleacă, Iar tu rămâi ca zâna din … Continuă lectura Aurelia Oancă-EȘTI POMUL SFÂNT →

ÎN ROUA DIMINEȚII Autor: Aurelia Oancă   În roua dimineții se sting dureri din noapte Și-n răsărit de soare dispar iubite șoapte, Iar din fuiorul zilei se torc mereu povețe, Ca timpul care trece, pe toți să ne învețe, Să prețuim o clipă ce poartă pe aripe Mesaje infinite din univers venite, Care-n fărâma vremii … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN ROUA DIMINEȚII →

CÂND PANA-NCEPE-A SCRIE Autor: Aurelia Oancă             Când din suflet o fărâmă Se ascunde printre rânduri Și cu slove mici dărâmă Rătăcirile din gânduri, Se ridică în poeme Paginile cu alint, Și cu roua dintre gene Scaldă chipul de argint, Ce apare-ntr-o oglindă, Cu un colț ciobit de ani, Agățată … Continuă lectura Aurelia Oancă-CÂND PANA-NCEPE-A SCRIE →

ATUNCI CÂND PLOUĂ Autor: Aurelia Oancă         Atunci când plouă în a ta privire, Zâmbește lumii cu surâs duios, Culege-o floare ca-ntr-o revenire Și fă-ți sub soare chipul luminos. Colindă lumea ca pe o grădină, În care fericirea a crescut, Citește slove-n cartea cea divină Și leagă-ți gândul de un vis plăcut. … Continuă lectura Aurelia Oancă-ATUNCI CÂND PLOUĂ →

SE FRÂNGE TIMPUL Autor: Aurelia Oancă     Se frânge timpul în frânturi de clipe, Apoi se risipește-n univers, Îmi pun din ele magice aripe Și zbor ușor prin rima unui vers. Din ploi de vise am cules fărâme Și le-am ascuns în tainicul izvor, Ce trece peste piatra de cutume Și se-mpletește c-un fuior … Continuă lectura Aurelia Oancă-SE FRÂNGE TIMPUL →

ACEASTA-I MAMA Autor: Aurelia Oancă     Un suflet drag s-a rătăcit în lume, Dar brațele de înger l-au luat, La sânul său l-a pus și i-a dat nume Și-mbrățișări de mama i le-a dat. Când Dumnezeu l-a pregătit să vină, În lumea pământeană, i-a vorbit, Să nu ai teamă, tu ești fără vină Și … Continuă lectura Aurelia Oancă-ACEASTA-I MAMA →

COPACUL ȚĂRII Autor: Aurelia Oancă     Din trupul țării falnic se ridică, Copacul vieții cu tulpina lui, Ce poartă pe sub scoarță glia mică, Ce-o prinde-n rădăcini, cum altul nu-i. Dar în fărâma care poartă seva, Ce urcă înspre ramuri fremătând, Arată că-n pământ se duce verva Trăită de străbuni cu doru`-n gând, Că … Continuă lectura Aurelia Oancă-COPACUL ȚĂRII →

CERUL MAI ALBASTRU Autor: Aurelia Oancă     Cum ai vedea că cerul e albastru De n-ar fi nori pufoși pe chipul său? Cum ai vedea seninul de-alabastru De n-ar mai fi furtuni în jurul tău?   Imensitatea toată e-n oglinda Ce-o poartă între maluri un pârâu, Care-și coboară dintre stânci obida Și prin izvor … Continuă lectura Aurelia Oancă-CERUL MAI ALBASTRU →

ÎN DUMBRAVĂ Autor: Aurelia Oancă   În Dumbrava minunată Cu hotarul la pădure, S-a pornit așa deodată Un vânt negru vrând să fure, Toate florile din cale Și toți fluturii de soi, Lăsând urmele de jale Peste toate din zăvoi. Animalele-ngrozite Au pornit un mare sfat, Și-au voit ca să invite Și un mare șef … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN DUMBRAVĂ →

TULNICĂRESELE Autor: Aurelia Oancă       Tulnicăresele în strai de sărbătoare, Adună lumea prin cântatul lor, Să vină toți, să vină mic și mare Și să salute țara lor de dor. În vremuri de restriște și de jale, Cu tulnicul la gură cuvântau, Sătenii toți știau și-n a lor cale Spre munți și spre … Continuă lectura Aurelia Oancă-TULNICĂRESELE →

O SFÂNTĂ ADORMIRE Autor: Aurelia Oancă           O, maică preacurată prin sfânta adormire, Nu ai lăsat doar jale și lacrimi pe pământ, Tu ai intrat de veacuri în sfânta nemurire Și ești pentru tot omul balsamul din cuvânt. Ești maica precurată a pruncului cel sfânt, Ești mama noastră dulce și rugă … Continuă lectura Aurelia Oancă-O SFÂNTĂ ADORMIRE →

APUS FRUMOS Autor: Aurelia Oancă   Când ești bătrân și ai pletele ninse Și riduri cu grămada peste chip, Nu ai putere, toate sunt învinse De anii ce-au trecut cu-al lor tertip. Bastonul țanțoș te mai însoțește Și face pasul înaintea ta, În glas cuvântul parcă amuțește, Iar ochii nu mai văd cum ei ar … Continuă lectura Aurelia Oancă-APUS FRUMOS →

PRIVEȘTE PRINTRE RAZE Autor: Aurelia Oancă   Privește printre raze și rătăciri de floare, Cum soarele-și așterne din albii nori culcuș, În suflet tu îți pune mici semne de-ntrebare Și le-nvelește-n aur și alintări de pluș. Alungă întristarea ce-n ziua cea trecută, Ți-a frânt un vis vulcanic sau doar un pui de vis, Privește frumusețea … Continuă lectura Aurelia Oancă-PRIVEȘTE PRINTRE RAZE →

SĂ NU AI TEAMĂ Autor: Aurelia Oancă       Când sufletul ți-e plin de încântare Și din tăciunii lui lumină dai, Dispare orice urmă de-ntristare Și-ți înfloresc minunile din Mai. Cu ele risipești orice povară Și-n întuneric gândul nu-l mai ai, Faci totul viu și-ncet, încet separă, Genunea rece de minuni din rai. Lumina … Continuă lectura Aurelia Oancă-SĂ NU AI TEAMĂ →

FLUTURI DE SLOVE Autor: Aurelia Oancă   Când fluturi de slove se-nalță spre cer, În noaptea tăcută, albastră, Și-n vise răsar noi speranțe-n eter Ce stau la a vieții fereastră, Pe aripi de noapte poemul e scris, De vântul ce plânge în șoapte, Pe drumul ce stelei i-a fost iar prescris, De Luna stăpână pe … Continuă lectura Aurelia Oancă-FLUTURI DE SLOVE →

SPLENDOARE ZBUCIUMATĂ Autor: Aurelia Oancă   În valuri înspumate se trezește, Imensa mare cu priviri de jad, Sărutul stâncii o ademenește Când înspre mal își face tainic vad. Mesajele ce sunt în ea ascunse Și-n fire de nisip aduse-n val, Arată că-n străfunduri stau supuse, Comori ce câteoadată vin la mal. Splendoarea zbuciumată te incită … Continuă lectura Aurelia Oancă-SPLENDOARE ZBUCIUMATĂ →

ÎNSERAREA Autor: Aurelia Oancă           Când înserarea-și caută culcușul Și printre ramuri trece fremătând, Atinge totul cu aripi ca plușul Și-n mângâierea ei se-aud cântând, Cu ciripit de glasuri somnoroase, Mici aripate cu priviri de jar, Dar când salutul nopții neguri coase, Ele se-nchină la al nopții far. Un vuiet cald … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎNSERAREA →

MAREA, IUBITĂ Autor: Aurelia Oancă         Străbate valul înspumat Cu-a vântului aripă, Un murmur dulce, ascultat De univers în pripă. Un cal sălbatic s-a-nălțat Din unduirea mării, Care nechează sacadat, Spărgând tăcerea zării. Cu o dantelă de opal Se-mbracă tainic marea, Apoi aruncă peste mal Și dragostea, și sarea. În revenire fremătând, … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAREA, IUBITĂ →

APUS FRUMOS Autor: Aurelia Oancă       Când ești bătrân și ai pletele ninse Și riduri cu grămada peste chip, Nu ai putere, toate sunt învinse De anii ce-au trecut cu-al lor tertip. Bastonul țanțoș te mai însoțește Și face pasul înaintea ta, În glas cuvântul parcă amuțește, Iar ochii nu mai văd cum … Continuă lectura Aurelia Oancă-APUS FRUMOS →

UN MUNTE SINGUR Autor: Aurelia Oancă         Învolburate ape se adună În râul care-și poartă apa lui, Cu spume-și umple valuri în cunună Și o pornește-n trombă unde nu-i Decât o stâncă neagră și-ntristată, Ce-i ruptă dintr-o coastă de granit, Dar apa-i spală fața supărată Și-i spune cât de mult ea a … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN MUNTE SINGUR →

DINCOLO DE CUVINTE Autor: Aurelia Oancă   Dincolo de cuvinte este gândul Și dincolo de el se nasc idei, Prin slova vieții murmură pământul, Iar din pământ răsar în zori cercei, Ce tremură pe magice petale Și-n stropul mic se-ascunde-un univers, Din trup de floare crește-vor vestale Ce vor păzi cuvântul scris în vers. În … Continuă lectura Aurelia Oancă-DINCOLO DE CUVINTE →

RUGĂ Autor: Aurelia Oancă   Lasă-mi dorul la izvorul Care tremură în șoapte Și adapă trecătorul De e zi sau de e noapte. Vântule cu aripi multe, Mai alină-mi sufletul Și din crestele cărunte Să-ți cobori lin cântecul. Toarnă-mi peste codrii noapte Când în ramuri s-au ascuns, Ciripit gingaș și șoapte, Când lumina-i la apus. … Continuă lectura Aurelia Oancă-RUGĂ →

PRIVEȘTE MAREA Autor: Aurelia Oancă   Privește marea când în zori răsare, Lumina care poartă viață-n ea, Îmbrățișând întinsul până-n zare Și spune-i: Bun venit în viața mea! Sărută valul ce încet se sparge Sub talpa ta, sub pașii ce se duc, Purtând speranțe ca niște catarge Zidite dintr-un falnic lemn de nuc. Cu valu-i … Continuă lectura Aurelia Oancă-PRIVEȘTE MAREA →

  RIDICĂ-ȚI OCHII... Autor: Aurelia Oancă     Pe cerul tău de se așază norii, Tu să alegi lumina tot mereu, Și n-asculta poveștile rumorii Ce se înalță zid în jurul tău. Ridică-ți ochii tot mereu spre soare, Lumina lui în inimă s-o pui, Iar peste chip să-ți pui zâmbet de floare Care va spune-n … Continuă lectura Aurelia Oancă-RIDICĂ-ȚI OCHII… →

DIN MARE RĂSARE Autor: Aurelia Oancă   Când cerul se-aprinde prin văluri de noapte Și-și mângâie fața c-o pală de vânt, Din murmur de mare vin tainice șoapte Ce poartă în ele un magic cuvânt. În zare răsare un glob de lumină Ce tremură-n zorii cu aere reci, Dar razele calde pământu-l alină Și-ți lasă-n … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIN MARE RĂSARE →

  AM FOST ÎN RAI Autor: Aurelia Oancă     Am fost în rai cu sufletul în palme Și cu parfum de mir ce-a fost sfințit, Să te întreb pe Tine, Sfinte Doamne, De-mi poți ierta ce-n viața am greșit. Dar pașii mei urmând o lungă cale, S-au rătăcit și drumul l-am pierdut, Eu m-am … Continuă lectura Aurelia Oancă-AM FOST ÎN RAI →

TU, VIAȚA MEA Autor: Aurelia Oancă   O clipă de-mi vei da, eu voi culege Secunde și minute peste timp, Voi încerca din vreme a-nțelege, Că am trăit cu viața-n anotimp Și i-am adus din inima ce bate, Un vers frumos, o parte dintr-o stea, Ce-și duce veacul colo sus, departe, Dar rătăcind o clipă-n … Continuă lectura Aurelia Oancă-TU, VIAȚA MEA →

ÎN ALBASTRU Autor: Aurelia Oancă   Când muntele se-mbracă în albastru, Arată lumii chiar sufletul lui, Deși trăiește singur și sihastru, Mai plin de frumusețe altul nu-i.   Cu flori albastre își vopsește coasta, Cu mici dantele verzi sau mai gălbui, E liniștea tronând în lumea asta, Lăsată de un cer mai albăstrui.   Veșmântul … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN ALBASTRU →

DOAR TU ȘI EU Autor: Aurelia Oancă   Aș vrea să-mi dai o clipă de visare Și un sărut pe frunte-aș vrea să-mi dai, Să simt din nou că-n lumea asta mare Suntem doar noi, caleașca și doi cai. Îmbrățișați să trecem prin mulțime Și răutatea lor să n-o vedem, Tu să mă ții mai … Continuă lectura Aurelia Oancă-DOAR TU ȘI EU →

DIN FLORI DE CÂMP... Autor: Aurelia Oancă     Din flori de câmp eu am făcut buchetul, Ce poartă-n el și seva dragostei, În vii culori își pune tot talentul, Ce-ți luminează chipul când le iei Și le așezi în glastra foarte fină, Ce-și etalează trup imaculat, Pe masa unde stă ca o regină, Zâmbind … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIN FLORI DE CÂMP… →

RĂSĂRIT DE SOARE Autor: Aurelia Oancă   Când soarele răsare după culme, Ștergându-și fața c-un prosop de nori, Salută cu-a lui raze-ntreaga lume Și calde mângâieri ce dau fiori. Natura somnoroasă se trezește Și-n adierea caldă se alintă, Pădurea toată parcă înverzește Iar ciripit de păsări îi cuvântă. Pe firul ierbii se așază rouă Și … Continuă lectura Aurelia Oancă-RĂSĂRIT DE SOARE →

CU LACRIMA DE ROUĂ Autor: Aurelia Oancă   Din rădăcini suspină iar pământul, Și-ntreabă printre lacrimi de stejari, Unde sunt cei care și-au dat cuvântul? Unde sunt cei ce-atunci au fost stegari? Cu lacrima de rouă în tăcere, El țese noi balade cu haiduci, Ce-au dus și lupta dar și mângâiere, Au fost pentru cei … Continuă lectura Aurelia Oancă-CU LACRIMA DE ROUĂ →

  LEBĂDA PE APE Autor: Aurelia Oancă     Peste luciul apei trece, Lebăda cu ai ei pui, Lacul cu-a lui apă rece Dă răcoarea orișicui. Lângă mamă stau bobocii Cu lăbuțe bălăcind, Printre trestii ca și lăncii Dând onor și salutând. Câtă frumusețe pune Dumnezeu pe-acest pământ, Iar când soarele apune, Murmură încet un … Continuă lectura Aurelia Oancă-LEBĂDA PE APE →

VULPEA ÎNDRĂZNEAȚĂ Autor: Aurelia Oancă   Cumătra vulpe într-o caldă seară, Știind că-i liniște lângă cotețe, S-a așezat la pândă, doară, doară, Va desluși în noapte niște fețe, Dar nu de om și nici de aprig câine, Ci de puicuțe grase și zglobii, Căci foamea o-ndemna să nu amâne, Ce poate azi, că mâine nu … Continuă lectura Aurelia Oancă-VULPEA ÎNDRĂZNEAȚĂ →

FRUMOASA SÂNZIANA -poveste- Autor: Aurelia Oancă   La marginea satului, într-o colibă mică, locuiau doi oameni săraci: Maria și Tudor. Ei munceau din zori și până-n noapte, dar cu toate acestea abia își duceau zilele. Așa săraci cum erau, se rugau la Dumnezeu să le dăruiască și lor un copil, care să le lumineze zilele … Continuă lectura Aurelia Oancă-poveste-FRUMOASA SÂNZIANA →

SĂRUTUL FLORILOR DE TEI Autor: Aurelia Oancă   Prin ramurile înverzite Se-aude-un cântec și un joc, Sunt vrăbiile mici, trezite, Care se-agită cu mult foc.   Ciorchini de aur le răsfață Și cu arome le-nvelesc, Salut de: Bună dimineață! Și flori, și păsări îl rostesc.   Sub raze calde își ridică Veșmântul galben-auriu, Mici flori … Continuă lectura Aurelia Oancă-SĂRUTUL FLORILOR DE TEI →

VALSUL MĂCEȘULUI Autor: Aurelia Oancă   Într-o grădină cu hotaru`-n zare, Își scrie o poveste un măceș, Cu florile ce poartă aripioare Și îl întreabă vântul megieș,   Ce faci aici la margine de lume? De ce nu stai cu trandafirii-n strat? Măcieșul îi răspunde-n fraze bune, Că el e mai sălbatic, mai curat.   … Continuă lectura Aurelia Oancă-VALSUL MĂCEȘULUI →

OCEAN DE GALBEN Autor: Aurelia Oancă   Când dintre nori se naște curcubeul Și-i dă sărut pământului bogat, Cu un ocean de lanuri, aromat, Vei înțelege că-i trimis de zeul,   Care privește din înalta zare Și ne trimite gânduri mii și mii, Ce se revarsă-n suflet de copii, Iar peste toți, puterea lui e … Continuă lectura Aurelia Oancă-OCEAN DE GALBEN →

POEZIA PĂMÂNTULUI Autor: Aurelia Oancă   Știai că și pământul are muza lui? El scrie versuri multe și-n splendide culori, O poezie-albastră sau versul mai gălbui, Se nasc pe-ntinsul gliei și din senin în zori.   Din seva subterană prepară alchimii Și în tezaur verde le pune peste tot, Apoi peste covoare așază mii și … Continuă lectura Aurelia Oancă-POEZIA PĂMÂNTULUI →

SĂRUT DE MARE Autor: Aurelia Oancă   În val de mare s-a născut sărutul Când cerul și cu marea s-au unit, În norii grei mai freamătă tumultul, Când apa-și sparge valul de-un granit, Apoi cu rătăcirea-i de mătase Sărută malul care-nfrigurat, Așteaptă vălul ce spălat-a vase În largul zării unde nori se zbat. Furtuna ce … Continuă lectura Aurelia Oancă-SĂRUT DE MARE →

UN COLȚ DE RAI Autor: Aurelia Oancă     Un colț de rai la margine de lume, În zori de zi din aburi s-a trezit Și-n liniștea lipsită de cutume, Un fir de iarbă vesel a-nverzit.   Pe luciul apei se înșiră norii, Ce stau pe cer ca fumul rătăcind, Apoi se varsă peste vadul … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN COLȚ DE RAI →

PARFUMUL DE ROZE Autor: Aurelia Oancă   În noapte suspină parfumul de roze, Cu muguri de rouă pe chipul fardat, Magia luminii îi face dragi poze, Ce poartă în ele un dar minunat.   În haina cea neagră din noapte respiră Un nor plin de lacrimi și-o pală de vânt, Adună din aer un vis … Continuă lectura Aurelia Oancă-PARFUMUL DE ROZE →

NU POȚI LEGA CU LANȚURI Autor: Aurelia Oancă   Nu poți lega cu lanțuri o inimă ce bate Și care poartă vise și nemurire-n ea, Nici cuie nu poți bate în trupul ce se zbate Și care duce-n taină dureri de viață grea.   Dar poți desface zale ce-ncolăcesc iubirea Și o sfărâmă-n rece și … Continuă lectura Aurelia Oancă-NU POȚI LEGA CU LANȚURI →

CÂND PAȘII TĂI... Autor: Aurelia Oancă   Când pașii tăi pădurea vor străbate, Ascultă cum tulpinile vorbesc, Prin ramuri mari cu versuri încărcate Își spun povestea lor și blând șoptesc,   Cuvintele de verde printre frunze Și picături de rouă ce lucesc, Când toate par ca roșii buburuze Plimbându-se prin raiul haiducesc.   Un joc … Continuă lectura Aurelia Oancă-CÂND PAȘII TĂI… →

DOR DE FLORI... Autor: Aurelia Oancă     Dor de flori și dor de soare, Se aprinde-n ochii mei, Drumuri lungi, șerpuitoare Sau superbele alei,   Toate sunt spre încântare Și trezirea unor minți, Când privești un câmp de floare Și-ți lași ochii blânzi, cuminți,   Să adune frumusețea Pe retina fotograf, Tot ce a … Continuă lectura Aurelia Oancă-DOR DE FLORI… →

DIN MUGUR DE VIAȚĂ Autor: Aurelia Oancă   Din mugur de lume se naște o viață, Ce poartă-n destinu-i mesaj bine scris, Va fi un erou sau poate-o paiață Ce-și flutură-n cale un cântec nescris.   Din mugur de verde se naște-o pădure, Cu frunzele toate-adunate ciopor, Prin vremuri de jale ea știe să-ndure, Dar … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIN MUGUR DE VIAȚĂ →

MIRIFICA TĂCERE Autor: Aurelia Oancă   Ai ascultat în liniște pădurea? În verde îmbrăcată cântă rar, O doină ce din frunze-și ia doinirea Și-o pune pe-al luminii nou altar. Doar pașii tăi răstoarnă-acea tăcere Când treci cu talpa prin frunziș ușcat, Dar ea te lasă cu a ta plăcere De-a colinda în pace-acest palat, Zidit … Continuă lectura Aurelia Oancă-MIRIFICA TĂCERE →

ÎNTINDEREA VERDE Autor: Aurelia Oancă   Întinderea de verde se revarsă, Ca un ocean cu maluri de păduri, În firul ierbii inima și-o lasă Și leagănă în vânt noi aventuri.   Cutreierând cu talpa pe covorul Ce-și etalează farmecul trezit, Din noapte iernii ce-ngheța piciorul, Ce poate-acum sălta și-i fericit.   Dinspre zenit lumina se … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎNTINDEREA VERDE →

FLUTURELE ȘI FLOAREA Autor: Aurelia Oancă   Un fluture îndrăgostit de-o floare O căuta în fiecare zi, Sărut îi da cu patima lui mare Și îi spunea cu drag c-o va iubi.   Cu fața-mbujorată sta sub soare Și îl primea la masa de nectar, Își etala petale-nfloritoare Peste răbojul dintr-un nou hotar.   În … Continuă lectura Aurelia Oancă-FLUTURELE ȘI FLOAREA →