Umbre desculțe Autor:  Alice Puiu  Crești ca o tăcere din abisurile nopții curgând fantomatic printre ziduri ce-n arborescente glasuri ale plecării despletesc coridoare dintr-un labirint în care timpul rămâne doar un minotaur sfârtecând povara dintr-un mit, printre ruguri arzând neuitarea din pleoape, printre câmpuri ce-și împrăștie singurătatea în ciulinii înghețați dintr-un psalm când înserarea din … Continuă lectura Umbre desculțe →

Mansarda unui poem Autor:  Alice Puiu  e-un aur desfrunzit prin coridoarele așteptării te recompun vegetale umbre iluzie trecută cu semnul minus prin infinitul destrămat de uitare impresii strecoară-n oglinzile orei un galben arzând însingurarea cuvintele se-mprăștie în iarba unei idei ca niște prelungi chipuri dintr-un tablou atârnat de tăcerea toamnei ploaia croiește oblic melancolia unei … Continuă lectura Mansarda unui poem →

Prin fracția nopții Autor:  Alice Puiu  prin iedera unor scări imaginare țipă un verde-nsingurat în lacrima țărânei chiar e târziu acest aprilie rostogolind pleoapele străzilor într-o tristețe metaforică înconjurată de vocale măști crescute peste cuvinte chipuri împărțite-n vise și rugăciuni de ceară mănușile serii peste ramuri de lumină în eprubetele umbrei picuri din pasărea unei … Continuă lectura Prin fracția nopții →

Prin orașul timpului Autor:  Alice Puiu  ți-am citit ploaia pașilor o sfărâmare de aurore-n cuiburi de umbre destrămând cu o atingere himerică incandescența unui număr enigmatic prin orașul timpului în care străzi locuiesc în ore suspendate de-o depărtare încărcată cu iluzii acolo oamenii-și țes inimile cu fluturi desprinși dintr-o scoarță de versuri ce-nvelește un cer … Continuă lectura Prin orașul timpului →

Cerșetor de vise Autor:  Alice Puiu  Din rugăciunea unui amurg încremenit în frunza oarbă a unui cerșetor de vise cresc primăveri descolăcite de fumul îngânând pe deal tăcerea umbrei dintr-o pasăre de nea și-n curgerea letargică din miezul verde ce dezvelește-n ramuri durerea unui cer în căutarea formei din pâinea de lut atinsă de cuvinte … Continuă lectura Cerșetor de vise →

În cuib de iarbă ninsă Autor:  Alice Puiu   Mă desprind din cenușa lunii și-mi revărs fluida mirare prin frunze de cer, acolo m-acopăr de-naltul păsărilor izbucnite din taina unui ochi, frânghia timpului se destramă-n contururi desperecheate, unele rănite, altele înflorite-n mister câmpia-mi crește din talpă ca o prelungire a cerului spre sâmburii de ape, … Continuă lectura În cuib de iarbă ninsă →

Masca unei toamne Autor:  Alice Puiu  un gând declină anotimpuri când  vocativul galbenului adună-n mirare orașul verbul nopții curge pasăre prin aurul obosit din geamuri copacii scriu cerul pe ușa unui vis străzi despletesc opacul măștilor peste tăcerea rotunjind icoane îngeri colindă pe dealurile toamnei rostogolind uitarea prin iarba umbrelor nefirescul se-ncrețește zimțat urmând căderea-n … Continuă lectura Masca unei toamne →

Antinomii sepulcrale Autor:  Alice Puiu  zvâcnesc râuri selenare în așteptarea neîmpăcată din albul arzând în frunze și-n frigul entropic dintr-un culoar nedefinit vise și veacuri rătăcesc în netălmăcite hăuri în care tu zăbovești ca o chemare de dincolo de sensul sinelui nerăscumpărat ca o respirație-nfășurată de cuvinte ce-mparte mirarea ochiului în două antinomii sepulcrale și-un … Continuă lectura Antinomii sepulcrale →