in memoria bunicilor nostri

 

Autor: Mihaela  CD

 

Nu am stiut ca viata are  capat , eram copil si nu-mi pasa  deloc

Nu-ntelegeam ca Roata asta a vietii  ajunge pan’ la urma la un stop

Nu imi pasa  de ce oare batranii incaruntesc si -mbatranesc  si nu mai pot

Credeam ca asta doar lor li-se -ntampla,eu nu-mi imaginam ca ni se va-ntampla la toti

Naiv  copil fiind  nu-mi dadeam seama ca viata este tocmai  ca un film

In care trebuie sa iti joci bine  rolul , aici si-acum, atat  cat inca  mai ai timp .

Nu am stiut atunci de ce bunicii  imi tot spuneau adeseori

Ca am sa-mbatranesc asemeni si-o sa  traiesc putin  si-n locul lor.

Dar cand ajunsera ei   la pervazul vietii  gata sa cada , eu i-am ajutat

Le-am oferit un brat  si-o mangaiere  si ei  atunci  mi-au dat un sfat

Sa nu iti irosesti viata  si fiecare clipa pe deplin  s- o pretuiesti

Ca  vine-o vreme  cand aceasta trece  si tare rau o sa iti banuiesti .

Plecat-au  dragii  mei bunici pe urma , si am  simtit  durere-n urma lor

Am inteles atunci  ce se intampla  si am aflat si ce-i acela dor .

Am regretat atunci atat de- amarnic , ca am crescut  si-a trebuit sa stiu

Era atata de frumos si bine  cand   eram doar  un nestiutor copil