Dor de tine

Autor:  Angela Adriana Marinescu

Iubitului meu fiu, la implinirea varstei de 19 ani

 

Cu fiecare an ce trece,

Cu fiecare an ce vine,

Simt cum in sufletul meu creste

Un dor imens:  dorul de tine.

 

Mi-e dor de buclele balaie,

De obrajorii-mbujorati,

Mi-e dor de rasul cristalin,

De ochii limpezi si curati.

 

Si-mi amintesc, odorul meu,

Ce fericire am simtit

In clipa-aceea minunata

Cand tu pe lume ai venit.

 

Cand ochii ni s-au intalnit

Intaia oara, puiul meu,

Am inteles ca te iubesc

Enorm azi, maine si mereu.

 

Mi-ai dat atata fericire

Cand ai facut intaiul pas

Impleticindu-te copile,

Si-apoi cazand direct in nas…

Au fost momente minunate

Cand, fericit m-ai anuntat

Privind pe geam, cu incantare,

Ca “pepepeul o buiat”

 

Vorbeai pe limba ta, copile,

Si numai eu te-ntelegeam.

Imi daruiai din plin iubire

Si eu la fel iti daruiam.

 

Apoi, intaia zi de “gradi”,

Cand te tineai de fusta mea

Si imi spuneai, cu ochii-n lacrimi:

Te rog, mamico, nu pleca !

 

Plangeai si tu, plangeam si eu…

Asa era la inceput…

Dar, dupa prima saptamana

Ai zis: Imi place ! Am crescut !

 

Da, ai crescut, odorul meu,

Si  timpul inapoi l-as da,

Azi tu te uiti la mine-n jos

Si-mi spui, ades, “micuta mea”

Mi-aduc aminte, ca si ieri,

De prima noastra zi de scoala.

Doamne, ce mandri mai eram!

Inima-n piept statea sa sara.

 

Te-ai remarcat de la-nceput:

Istet si dornic de a sti

Si in scurt timp ai devenit

Cel mai si mai dintre copii.

 

Oh, Doamne, cate bucurii

Si satisfactii am trait

De-a lungul vietii de scolar,

De la-nceput pan- la sfarsit.

 

In Creanga, inca se mai stie

De cel ce-a terminat cu zece,

Sef de promotie, bun la baschet,

Pe care nimeni nu-l intrece.

 

Si-apoi…incepe-adolescenta…

Ce zbucium si ce framantare….

Cu fiecare zi ce vine

Se naste inc-o intrebare.

 

Liceul, viata-n Eminescu,

Prima iubire, primul bal.

Si ma rugam lui Dumnezeu

Sa nu te lase dus de val.

Emotii cu nemiluita:

Unde e-acum? De ce nu vine?

Si nu puneam geana pe geana

Si tremura inima-n mine.

 

Aveai de toate:

Frumusete, intreligenta si talent,

Dar erai plin de contradictii,

Ca doar erai adolescent.

 

Pe cand erai in clasa a IX-a

Ti-ai depistat rapid chemarea

Cand mintea ta, neobosita,

Descoperise…programarea.

 

Ai progresat, copilul meu,

An dupa an, neincetat

Si chiar de-a fost greu uneori,

Nicicand tu n-ai abandonat.

 

Ne-ai dat de toate:bune, rele

Si agonie, si extaz.

Ne-ai dat si cald, ne-ai dat si rece,

Si bucurie, si necaz.

 

Am savurat deplin, copile,

Orice victorie ai avut

Si-am suferit mai mult ca tine

Cand n-a iesit cum ai fi vrut.

Te-am educat, copilul meu,

Cum am crezut noi ca-i mai bine.

Te-am invatat sa fii corect,

Sa stii ce-i  rau si ce e bine.

 

Mai e putin si-ai sa pornesti

Pe drumul tau, urmandu-ti calea,

Si eu ma rog la Cel de sus

Sa ai mereu senina  zarea.

 

Sa-ti construiesti, copilul meu,

Viata asa cum iti doresti.

Sa daruiesti multa iubire

Si-n schimb, iubire sa primesti.

 

Sa stii sa pretuiesti din plin

Ceea ce ai in viata ta,

Sa nu alergi dupa himere

Vasand la ce-ai putea avea.

 

Si chiar de crezi ca esti departe

Si ne despart si munti si vai

Exista-un loc numit ACASA,

Cu oamenii ce sunt AI TAI.

 

Aici ai cunoscut iubirea

Deplina, neconditionata,

Cu care pururi te-nconjoara

Cei ce-s ai tai MAMA si TATA

Nouasprezece ani s-au scurs..

Ah! E o varsta minunata!

De-acum incepe viata ta.

Sa fie buna si curata!

 

Sa o traiesti, copilul meu,

Intens, dar si cu-ntelepciune

Si cand privesti in urma ta

Sa vezi un sir de fapte bune.

 

Sa nu te schimbi, Sa fii corect

Si bun, si dulce, ca acum

Sa stii sa treci de greutati

Cand le-ntalnesti pe al tau drum.

 

Si-orice problema vei avea,

Oricat ar fi ea de serioasa,

Isi va gasi o rezolvare

De-omparti cu noi, cei de acasa.

 

Deci….La multi ani, copilul meu!

Fie-ti viata cer senin

Si plini de fericire-ti fie

Toti anii ce de-acuma  vin!

 

Si nu uita, copilul meu,

Atunci cand greul te apasa,

Ca te iubim nespus de mult

Si te-asteptam cu drag ACASA