Povesti la malul apei

Un pom bătrân cu scoarța scorojită,
La malul apei spune iar povești,
Despre prințesa lunii necăjită
Ce-i ruptă din înalte zări cerești.

Cu pletele plecate peste ape
Își plânge dorul risipit de vânt,
Din ochii ei vin fluturi să se-adape
Iar dânsa tace cu glas de mormânt.

Bătrânul pom în ramuri își adună
Comori de frunze și de cântăreți
Ce-i ciripesc prințesei, mândra lună,
Pitită printre frunze-n dimineți.

O rază ce străbate-ncet frunzișul
Îi desenează peste chip o stea,
Ce-i va luci când cade ascunzișul
În apa rece, stropi senini să bea.

Din oglindirea apei se va naște
O altă lună cu o altă stea,
În care caii nopții flori vor paște
Și apă lină de cristal vor bea!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018