Autor: Alex Andru
Telefonul nu mai sună demult
S-au stricat circuite în rețele de fum
Că mai sânt, că mai ești, ce tumult
Nici un gând nu răspunde tăcerii acum
Înghețate frânturi de imagini apar
Pe retina din ochiul orbit
Nu mai știu, nu mai ști dacă iar
Vom mai sta ca și cum am vorbit
Din ce încă mai sânt bucurii
Poate eu, poate tu mai putem a vedea
Că dincolo de zi și de noaptea uitării
N-a rămas chiar nimic, n-a rămas nimenea
Ce folos de frumosul care a fost
Prietenia străbătând labirintul dintre vieți
Tu și eu, eu și tu doar nostalgicul rost
Că să crezi dacă încă mai poți
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

