Strigat

Strigăt

Acum sânt mai presus de firesc

Obosit nu simt pentru veci

Mă privesc și nu mă găsesc

Strigăt străbate umbrelor reci

Chin nu mai simt zile, sau nopți

Doamne ceresc, unde merg

Pământeasca plămadă ce nu o mai porți

O umbră pe ziduri luminilor șterg

Strigăt spre lume eu dau

Mâna încearcă zadarnicul gest

Nimeni nu vede doar lacrimile stau

Pe fețele acestui recviem funest

Dureros carnea de om s-a răcit

Părăsind pământescul fiord spre lumini

Strigăt mai dau rătăcit

Lume, cât am fost de străini

Ce era omenesc mai presus,

Ce era tot așa fără de rost

Risipit ca nisipul de ape s-a dus

Parcă a fost, nu, nici nu a fost

Strigăt din noapte, deși e lumină

Mai încerc către voi cei rămași

Să îmi fie dreptatea, sau vină

Pomenite pe veci de urmași