Cad Stele

Autor: Maria  Nedelcu 

Mi-ai ferecat sufletu-n tine,în visele tăcute ,
Și m-ai iubit în taină,mereu mi-ai spus iubită.
Am rătăcit cu tine și astrii,în miez de noapte ,
Cu pulbere de stele,iubire te chem cu șoapte.

Cad stele,în valurile mării,visând la tine azi
Și lacrima iubirii,din nori îmi spală iar,
Un gând ce se așează tainic,pe obraz.
Trimis cu o solie,de-o inima pustie,să-ți amintească azi.

Azi nu-ți mai sunt puiut,si nu-ți mai sunt nimic ,
Mă leagăn, ca o frunză la fereastra sufletului tău . 
Și îmbrățișari de gheață, din când,în când îmi mai trimiți,
Deschide-mi tu iubire,cu lanțuri ferecată poarta inimii.

Îți las o ramură dintr-un salcâm,ti-o aminti de timpul,
Când,fără să stiu,dragostea în suflet mi-ai sădit…
Și multe,dragi promisiuni tu mi-ai facut 
De unde era să știu atunci,cât ai mințit…?

Astăzi,mai caut tăcută printre amintiri 
Să mai găsesc o urmă,o scânteie,prin ruine
Ce,poate ai uitat iubire,să o stingi …
În inimă să-ți mai aprind,o flacără de zee.

Ne leagă florile din primăvara ce-a trecut 
Și liliacul,cu parfum suav…ușor…
Ne leagă vara trandafirilor iubiti,și toamna…
Dar iată,iarna vieții a sosit,am tămple ninse acum,
Și lacrima,e-amară pe tristul meu obraz.

Dar viață,tu suflet hain,iarăși m-ai înșelat , 
Ce ți-am gresit,ce ne-am dorit,nu s-a întâmplat.
Viață,din nou azi palme crude,tu mi-ai dat ,
Tot mai străini din nou,singuri si goi,iar am ramas.