Autor: Alex Andru
Un bun venit acasă, tu fătucă
Bine-ai venit acasă, ce pragul părintesc te așteapta ca să revii,
Ne era dor atât de mult de tine, ne este dor ca tu cu noi să fii.
Și nimenea și de nici unde, înstrăinarea să nu ne-acopere cu umbre,
Că tu lumină ești și tot ce e mai scump în astă lume.
Așa că- augustul acesta, redeșteptând o nouă toamnă ce va să vină,
De sărbătoare casa noastră se bucură și este iarăși plină,
Iar prietenii care cum pot, pe rând, acum, sau mai apoi,
Cu toți la bun venit fătucă îți urează, rămâi și stai cu noi.
Din dorul părintesc ce numai mama și cu tata pot ști rostire,
Se luminează casa când cu drag așteapt-a ta sosire.
Căci cei adevărați părinți copilului un drum mai drept,
Îi rostuiesc și se trudesc, ca el, adică Tu fătucă, să fie drept și înțelept.
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

