Doamna Natura 

Când ninge înainte ca nouă iarnă va să fie

Îți scoți cojocul mai devreme și căciulă,

Dai brânci la șuierat de vânt pe ulița pustie

Și întristat privești în urmă vara nulă

Putea să mai aștepte frigul ospeția sa

Iar soarelui să nu-i pună încă perdea,

Să fi lăsat cu vara, toamna a valsa

Căldură zilelor și nopților, încă să dea

Așa că, prematur, Doamna Natură

Ne-a dăruit o altă promoroacă,

Ne-a învelit cu o zăpadă pură

Și iarnă a adus, ce nu pare săracă

Până la primăvară este cale lungă

Cine va scoate capul soarelui să râdă,

Iar peste umeri va lăsa a iernii glugă

Nu va mai trebui să se ascundă

Va face semn de cruce și binecuvânta

Că a putut ieși curat din altă iarnă,

Unde zăpada stând la masă, frigul îi cânta

Și viscole alaiuri șuierau din goarnă