Jocul ingerilor

JOCUL ÎNGERILOR

Autor : Aurelia Oancă

Când gerul și-a făcut de cap
Și a-nghețat și pom, și floare,
Toți îngerii abia de-ncap
În casa Domnului să zboare.

Acolo este cald și bine. 
Căci soarele aici se-ascunde, 
Te îmbie-n joacă și pe tine
Dar tu nu poți aici pătrunde.

Ești pământean, nu ești un înger,
Dar poți privi la jocul lor,
Peste al nopții negru sânger
Curg penele ce lin cobor.

Ajunse-ncet, în atmosferă
Devin mici fulgi, reci și brodați, 
Ce frumusețea o transferă
Peste pământ și pomi înalți.

Și fumul casei prinde jocul,
Într-un dragon el se preface,
Învârte fulgii în cojocul
Ce-l lasă nopții să se joace.

Din feeria albă, pură, 
Un fulg s-a rătăcit în zbor, 
S-a așezat în bătătură, 
Dar la căldură fulgii mor.

Închid ușor a mele gene
Și printre ele eu privesc, 
Dar vine-ncet, încet Moș Ene
Și-mi pune visul îngeresc !