Copacul vietii mele

COPACUL   VIEȚII   MELE

Autor: Maria Nedelcu 

Din copacul vieții mele,
Încă un ram azi s-a desprins.
Zilele imi scad intr-una,
Tot mai tristă-s,fără vis.

Din copacul cel frumos,
Va rămâne doar un ram,
Tot mai vechi,mai găunos.
Câte ploi,ninsori căzut-au,
L-au bătut,fără de rost.

Azi,mi-am amanetat iubirea 
Am pus-o la adăpost…
Colo-n suflețel la tine, 
Pentru vremea care vine.

Lacrimile de iubire,
Le-am ipotecat chiar azi.
Dă-mi în schimb mâna fierbinte ,
Să mângâie al meu obraz.

Să mă departez de toate, 
Pentru mine …azi n-au rost. 
Doar un gând am pentru tine,
Un suspin,la tine-n suflet…

L-am trimis ca o solie,
Pe al serii rece vânt 
Să-mi aducă vești de tine,
Tu acel ce m-ai iubit.

Te păstrez în suflet bine,
Unde cerul n-are nori …
Unde-i toamna mea târzie,
Și cu frunze,dar și flori.

Iar voi plânge,pentru tine
Cum o fac de ceva timp,
Rece și străin tu suflet,
Astru în noapte,ai devenit.

Tu,îmi curgi prin suflet iară 
Peste tămplele cărunte .
Mi-ai legat cândva iubirea 
Ai pierdut-o în labirint.

Vreau un ram plin de iubire ,
Din al tău,cu împrumut.
Ți l-oi returna vreodată,
Când ajung în infinit.

Trecători suntem cu toții ;
Nu gândi acum iubire,
Că tu ești nemuritor. 
Am cerut avans din ceruri,
Carul mare și o stea…

Și am pus în el dorințe,
Pentru sufletelul tău .
Să-l trimit cu gânduri bune,
Să-ți aducă-n noapte dorul,
Tot mai greu…și inima.

Steaua,care-n noapte plânge 
Este steaua mea,si-a ta …
Din copacul vieții strigă 
Te roagă: nu mă uita.