Autor : Alex Andru
Balada șoriciului
Fost-a doamne, ori n-a fost
Dar la cea împărăție
Porcul Porc domnea se știe
Și temut de orice prost
Pe coroana lui scria :
’’Sus scrofa domesticus’’
Și toți îi strigau’’- Servus!’’
Numai omul nu vroia
Pe gâlceavă și pe sfadă
Carnea lui s-o puie-n băț
La regat să-i pună hăț
Aurul să-i bage-n ladă
Și să-l miruiasc-o dată
De să nu-i mai trebuiască
Nici coroana lui regească
Nici prin gând o altă plată
Și așa legenda spune
Că ajunși și la o zi
Om cu Porc s-au tras de cozi
Care, cum să se răpune
Se luptară, se luptară
Și nimeni nu birua
Valea largă tot vuia
Dimineață până-n seară
În răgaz de osteneală
Omul a chemat ortaci
Și pe porc l-au prins de craci
Să vezi lume ce trânteală
Ce mai chiote au tras
-Dați-ne câte-un șorici
-Că noi nu plecăm d-aici
Iar pe porc cu toți l-au ras
S-a dus toată-mpărăția
’’Sus scrofa domesticus’’
N-a rămas decât minus
Da să vezi minunăția
Porcul mort, dar pielea vie
Și mănânci șorici de crapi
De blestem de porc să scapi
Asta e, de când se știe
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Ohhh boy !! Ce delicatesse !! Sa fie doar careul cāt mai mare !! :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane