Balonul dorintelor

Ne-au trebuit cincizeci de ani, ba chiar mai mult,
Să înălțăm spre cer, Balonul cu Dorințe.
Nu ne-am gândit, până acum le-am înălțat ocult,
Știam că suntem doar, neputincioasele ființe.

Toate dorințele, ai vrea să se-mplinească,
Și pentru asta, vrei un ajutor de Sus.
Tot ce-ți dorești, speri să-ți și reușească,
Chiar dacă ajutorul, este presupus.

După o lungă și matură chibzuinta,
Ne-am adunat toate dorințele nerealizate, într-un balon.
Erau Dorințe, Vise neimplinite, Neputință
Și le-am trimis spre aprobare-n Pantheon.

Poate-am greșit că le-am ținut în noi, 
Poate greșim că le trimitem toate, 
Dar suntem oameni și avem cu toți nevoi,
Iar încercări, probleme, multe. Peste poate.

Iar dacă tot trimitem astăzi, la pachet, la Creator, 
Dorințele nerealizate-n zeci de ani, 
E în speranța c-a rămas puțină ață pe mosor,
Și vrem puțin, nimica imposibil și nici bani.

Toți invitații nostri, la o Nuntă, așa zis de Aur, 
Stau și privesc cum pregătim Balonul. 
Avem speranța că odat-ajuns la Faur, 
Ne-ajută să învingem și Dragonul.

Vrem numai liniște și-o Bătrânețe liniștită
Și vrem ca Laura să redevină cum a fost !
Vrem ca familia să nu fie-împărțită,
Să fim un Pumn, căci degetele răsfirate, nu au rost.

Ne-au trebuit cincizeci de ani, ba chiar mai mult,
Să înălțăm spre cer, Balonul cu Dorințe.
E-o incercare. Ruga înălțată e un Cult, 
Dar totuși, am avut destule încercări și suferințe.