Autor : Aurelia Oancă
Și uite cum a mai trecut o zi,
Îmi spune luna când răsare,
Cu chipul rumen după deal,
Dar eu vreau ziua care moare.
Îmi plimb speranța pe-nserat
Să țin în brațe timpul,
Ce din clepsidră-și face loc
Și curge ca nisipul,
Când vântul își plimbă ușor
Zefirul dulce seara
Și-n suflet îmi trezește vis
Ce mângâie vioara.
Cu lacrimi de arcuș accept
Plecarea zilei obosite
De câte-n lume a văzut,
De câte sunt trăite.
Cu haina nopții mă-nvelesc,
M-ascund în colț de pernă,
Visul cel mare îl aștept,
Iubirea mea eternă !
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 