Muzica divina

MUZICA DIVINĂ

Autor: Aurelia Oancă

Când plânge jalnic sufletul în mine,
Adun pe portativul sideral, 
Mici perle care-n ele țin suspine, 
Apoi le schimbă-n rochie de bal.

Iar când vioara va vibra pe strune, 
Tot ce-a cules arcușul din stele, 
Pe notele ce tremură nebune
Se-adună-ncet și gânduri rebele.

Cu fiecare notă care-nșiră
Mărgele negre pe un portativ, 
Vioara va cânta cu vers de liră,
Ecoul ei va fi intempestiv.

Va coborî dintre visări înalte,
Va tremura pe stânca din talaz
Apoi cu zbucium vesel va să salte
În apa mării fără de răgaz.

Din liniștea ce vine după fulger
Și după norii grei, eliberați, 
Vioara va vibra din nou și-un înger
Va colinda prin stele de pirați,

Ce au furat o muzică divină
Din partitura scrisă de un zeu, 
Ce suflete rănite mai alină. 
Așa cum face numai Dumnezeu!