O cana cu vin

O CANĂ CU VIN

Autor: Aurelia Oancă

O cană cu vin și-o frunză de toamnă
Le-am pus pe o masă și număr idei, 
Le-nșir pe o coală și știu ce înseamnă
Răvașul ce-i rupt dintr-o frunză de tei.

În rânduri am pus mii și mii de cuvinte
Pe care le-am scos dintr-un verde sertar,
Ce-mi coase la tiv multe-aduceri aminte
Dar nu dintr-un tei ci dintr-un arțar.

Cu degete-ntinse îmi fură culoarea
Ce-i pusă pe file de calendar,
Octombrie-și pune pe ele candoarea
Primită cu drag din al toamnei hotar.

Din vinul fierbinte și din para coaptă
Să guști dragul meu doar câte puțin, 
În fiece strop se ascunde o șoaptă
Și-n para cea dulce, un strop de senin.

Iubirea din toamnă e ca și misterul
Ascuns între struguri și-n poamele coapte
Ce-alungă din inimi răceala și gerul
Luminii-i fac loc la apusul de noapte!