Renuntarea

Am lasat odata iubirea sa curga-n perzanie,
In taceri prelungi si spumuoase ca de sampanie!…
.Si m-am trezit intr-o dimineata in zori
Cred ca-ntr-o zi imediat dupa sarbatori….
Cu chipul tau de taceri ca un zid…
Si nu am mai putut macar un ochi sa inchid..!
Si atunci,…te-am aprofundat, si am inceput sa cuget,
La nobletea sufletului din diamant si la chimia din suflet!
Ziua ta ,cu ploi de margaritare parea mohorata
Dar parca simteam ca nu va mai fi una urata!
Si te-am strans in brate langa mine,dupa mult timp..
Atat de adanc te-analizam ca pana si ploaia s-a oprit!
Profunzimea sentimentelor n-am sa le explic niciodata,
Dar am simtit ca o gheata raceala si mi-am zis :sa ma las curtata!
Si atunci vantul cocotandu-se si jucandu-se-n par m-a mangaiat!
Cu o adiere de parca ar fi cel mai strengar barbat.
Mi-a sarutat buzele cu gustul marii in larg
Si mi-a trimis valul cel mai inalt si mai mare, pribeag!
Sa-mi rapeasca gandul de tine si de tacere
Si sa nu mai astept de la tine vreo mangaiere!
I-am simtit bratul pe sanul ce se zbatea ca un colibri
Si i-am simtit sarutul din luminea bleau-kaki,
Asa mi-am luat adio de la dragostea mea pntru tine,
Vreau sa cred ca de-acuma esti sanatos si ca ti-e bine.
Libertatea ta totala ti-o fac cadou,fara regrete…
Eu sunt o femeie normala ,nu vreo nebuna ,mai baiete!
Iar poezia un fel de a-mi spune adio,tacut
Ca sa nu mai crezi ca plang fiindca m-ai pierdut!