O iubire pierduta

O IUBIRE PIERDUTĂ

Autor: Aurelia Oancă

Risipiți pe alei, plâng acum pașii mei, 
Căutând o iubire pierdută, 
Numai floarea de tei, ca și triști ochii tăi
Plâng și-acum o iubire avută.

Visul s-a năruit sub poveri de cuvânt
Și sub nori de tristețe și ură, 
O iubire ce-a fost ca un dar pe pământ
Și ca floarea de crin albă, pură,
Am pierdut-o uitând că în viață avem
Multe trepte și multe popasuri, 
Mai poate iubirea cu al ei vers boem
Să străbată și punți în balansuri.

Lacrimi grele au curs peste doruri pustii
Și ascunse în perna uitării,
Când speram și visam la noi doi să revii,
Să arunci haina grea depărtării,
Șoapte dulci să-mi rostești, ca o briză de mai
Iar vioara să-mi cânte romanța,
Presărată cu flori și cu dorul ce-aveai
Când în noi se trezise și viața!