Vremuri ce s-au dus

Autor: Aurelia Oancă

Mi-e dor de vremuri ce s-au dus,
Mi-e dor de-o sărutare, 
Dar astăzi totul e apus
Și-i dus ca val de mare.

Te port în suflet și aștept
O zi cu soare plină,
Să te mai strâng la al meu piept, 
S-avem viața senină.

Dar ierni și ger s-au așezat
Pe trandafirii care, 
Iubirii nu i-au fost mezat, 
I-au fost doar alinare.

Din lacrimi rouă și-au făcut
În dimineți senine, 
Apoi în scrum s-au prefăcut
Din dor nespus de tine.

Vor trece anii ca și noi
Hotarele durerii
Și vom uita că am fost DOI
Cândva, în pragul serii!