Acasa, la Ipotesti

ACASĂ, LA IPOTEȘTI

Autor: Aurelia Oancă

În pragul casei tale ne aștepți,
Cu zâmbet rece ca de stea,
În toate cele strălucești
Și ne răspunzi că tu ești EA.

Ești prima stea pe cerul nopții, 
Cortina prinsă-n colț de lună, 
O tragi ușor și-n mersul sorții
Ne iei ușor, ușor de mână.

Ne plimbi prin casa ta în care
Lumina zilei ai văzut,
Șimțim apoi cum fiecare
Pășim pe viața din trecut.

Pe scrinul vechi stau rânduite
În strofe dragi pe file albe,
Apoi prin casă-s auzite
Cuvinte dragi prinse în salbe.

Lumina stelei ne veghează
Din liniștea-i de sus, astrală, 
Pe fruntea ta ușor așază
Coroana mândră, imperială.

Prin șoapte spuse cu sfială
Îți mulțumim c-ai fost aici, 
În casa dulce dar cu fală,
Iar noi ca bunii tăi amici!