Asa a inceput o nebunie

Autor: Violeta Butnariu

Asa a inceput..eu ma plimbam,
Tu ma priveai tacut si trist din umbra,
Si nu lasai tacerea sa m-ajunga,
Si ce va fi tu nici nu banuiai

Asa a inceput ..cred ca in mai,
A trecut iunie si n-am scris un cuvant,
Apoi si iulie s-a dus in vant –
mai bine zau -tu nu te mai uitai!

Dar ti-a placut ceva,un nu stiu ce,,,
Ma-ntreb ce ti-o fi fost placut?
Ca nu aveam ceva e n-ai avut
Eram femeie…si cu asta ce?

In august incepusem sa vorbim,
Si ce frumos era cateodata,
Caci toata plaja asta inghetata,
Am strabatut-o sub umbrela.Stim…

Si chiar nu vreau iar sa imi amintesc,
Cum eram doi sub razele de soare;
Cum ne plimbam descult pe mal de mare,
Si invatam cum sa te pretuiesc…

Venea de-acum septembrie cu ploi,
Eram prieteni de nedespartit,
Pe cai salbatici alergam umbrit,
Iar mare era numai pentru noi.

Si -a mai trecut o luna,si-nca una
Si au cazut si frunze din copaci
tacuti,cu coaja plina de gandaci,
Credeam ca este pentru totdeauna..!

Acum imi amintesc parca de ani…
In care, n-am trait o bucurie
Mai mult de doua zile sa ma tie.
Si trag oblonul-vietii de doi bani-

Am dreptul sa ma bucur ca exist?
Da ,cred ca asta-i mare bucurie,
Altii platesc pentru o zi chirie .
Si prin spital de mici se chinuiesc.!

Am dreptul sa iubesc?Ei ce sa spun
Ce drept fundamental am mai gasit…
Si tu ai dreptul de-a fi parasit,
Si de-a seca durerile oricum…

Am dreptul sa ma bucur de viata,
Si-apoi sa rad in fiecare dimineata,
E dreptul meu,dar eu inca nu pot
Sa rad-Te-am cunoscut si asta-i tot…!