Autor: Teodora Dumitru
Azi colind părinții singuri
și uitați de-ai lor copii ,
Care stau mereu pe gânduri
și-s lipsiți de bucurii !
Că demult în ușa lor
nu mai bate nici o veste ,
Tristă și fără speranță ,
de acum viața le este !
Trec pe drum colindători ,
sună satul de colinde ,
Dar nimeni la poarta lor,
nu mai bate, nu-o deschide!
Parcă-ar fi uitați de lume
și de bunul Dumnezeu,
Dar eu intru să-i colind ,
cum simte sufletul meu !
Să-i colind cu bucurie ,
de Nașterea lui Isus ,
Ca, singuri , să mai fie
și să stea cu gândul dus!
Să le-aduc speranța-n suflet
și în minte gânduri bune ,
Să nu se mai creadă singuri
și uitați pe această lume !
Am în mână și o plasă,
plină e cu bunătăți ,
Am adus-o pentru ei ,
să fim fericiți cu toți !
Eu cu bucurie-n suflet
fiindcă pot să dăruiesc ,
Iar ei fericiți și veseli ,
pentru darul ce-l primesc !
Ăsta-i oameni buni Crăciunul ,
să ajuți pe cine n-are,
Și să bucuri pe cei singuri
și lipsiți de bunăstare!
Cu lacrimi de bucurie ,
ochii lor să-i umezești ,
Ăsta-i oameni buni Crăciunul ,
din suflet să dăruiești !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 