Noapte de iarna

NOAPTE DE IARNĂ 

Autor: Mugurel Puscas

A fost un vis… Noapte de iarnă…
Gustând amor, păcat tacit,
Transfiguraţi de dor, în taină,
Pluteam încinşi spre infinit.

Era o iarna ca-n poveste,
Luna valsa în dalb sacou,
Calpi heruvini dădeau de veste,
Al inimilor, cald, rondou.

Focu-n cămin ardea molatic,
Pe masă un pahar cu vin…
Amorul nostru enigmatic,
Balsam pe suflet, dar divin.

Gemând uşor, cu ger la tâmple,
Trupuri boeme, jar încins,
Dulci mângâieri, delicte simple,
Ne-au izgonit în… paradis.

Trudiţi şi goi, spre dimineaţă,
Îmbrăţişaţi, sub alb decor,
Pecetluit-am colţ de viaţă,
Al nostru vis… Sete şi dor!

Trecut-au ierni şi veri nebune,
Cu patimi aspre şi alint,
Fără oprelişti sau cutume,
Băut-am cupa cu absint.

A fost o iarnă… Nu mai este…
Ultima noapte? N-o mai ştiu..
Revino, fată din poveste,
Cu dor păgân și trup zglobiu.