VOI ÎMBRĂCA TRECUTUL
Autor: Aurelia Oancă
Voi îmbrăca trecutul în haină de uitare,
Cu lanțuri de iluzii îl voi înfășura,
Apoi în pletele de-argint voi pune-o floare
Și busuioc sub pernă ce-ncet va susura.
Din moartele speranțe voi pietrui o cale,
Pe ea voi face pașii spre noul viitor,
Vor ninge peste mine gingașele petale
Și trandafiri s-or umple de rouă și de dor.
Iubirea mea va țese din razele de lună
Veșmânt de noapte blândă cu picături de stele,
Dar steaua cea mai mare mă va lua de mână
Apoi vom prinde aripi și vom zbura spre ele.
Călătorind vom scrie din pulberi noi poeme,
Vom pune slove mute să cânte murmurat,
Pentru acei ce-n lume au firile boeme
Și-n suflet au arcușul ce plânge tremurat.
Așa vom fi iubite, atunci când infinitul
Va scrie simfonia cu note de iubire,
Iar dirijorul vieții va desena sfârșitul,
Eu să fiu lângă tine în dor și fericire!
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 