Cina la castel

CINĂ LA CASTEL

Autor: Mugurel Puscas

Eşti invitata mea în astă seară
La cină, la un desuet banchet,
Drumul e lung, vagi lumânări de ceară
Veghează calea, luminând discret.

Ţi-am pregătit o rochie regală
Din frunze mii, din stele colier,
Grăbeşte-te, caleaşca e la scară,
Doi inorogi ne-or duce la castel.

Porţi ferecate s-or deschide tainic,
Păşi-vom pe covorul fermecat,
Un majordom semeţ, un june crainic,
Va anunţa sosirea la palat.

Valetul ne aşteaptă, masa-i pusă,
Domol va umple cupele cu vin,
Ne va-ncânta c-o muzică abstrusă
Un menestrel bătrân la clavecin.

Ne-om înfrupta din plin cu trufandale,
Te voi privi cu jinduri, pe ascuns,
Gustând delicateţuri nobiliare,
Protagonişti ai unui timp apus.

Valsuri zglobii, pe-acorduri ca-n poveste,
Vom dănţui în noapte până-n zori,
Aripi târzii, de inorog ne-or creşte,
Te voi purta în braţe printre nori.

Jos, în iatac, focu-n cămin mocneşte,
Pe blănuri moi ne vom retrage lin,
La răsărit, în sihăstrii rupestre,
Vom degusta al trupurilor vin.

Rămâne-vom ca oaspeţi pe vecie,
Departe de al lumii viu tumult,
( O dulce și vetustă feerie…)
Doi pelerini în vremuri de demult.