Nemuritorul Eminescu

nemuritorul eminescu de doroftei stefan doimaneanu

Autor: Stefan Doroftei  Doimaneanu 

 

LA STEAUA ta nu am ajuns
Să te privesc mai de aproape,
IUBIND ÎN TAINĂ, am pătruns
Prin a LUCEAFĂRULui pleoape.

Te-am aşteptat SARA PE DEAL
Să mă asculţi, să mă-nţelegi,
Ţineam în mână un pocal
Ca să ciocnim SONETE-ntregi.

Pe LA MIJLOC DE CODRU DES,
Te-am regăsit în RENUNŢARE,
Înspre CRĂIASA DIN POVEŞTI
CU SUFLET TRIST priveai cu-ardoare.

MELANCOLIE şi DORINŢĂ
Sorbeai din LACUL fermecat
Şi te-ntrebai cu stăruinţă
DE CE NU-MI VII, undeai plecat ?
………………………………………………..
ŞI DACĂ şi în GLOSSĂ vremea trece
CÂND AMINTIRILE se scurg fără de teamă,
PE LĂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ e foarte rece
Şi-UN SINGUR DOR la mare iar te cheamă.

……………………………………………….

ADÂNCA MARE, ÎNGER ŞI DEMON
Cheamă STRIGOII, DE-OI ADORMI,
Poveştile codrului, ajunse în dârmon
Îmi cerne ALBUMUL din insomnii.

GÂNDIND LA TINE, pun versul iute
Pe noi SCRISORI cu ger şi vânt,
PRIN NOPŢI TĂCUTE, ,,prin lunce mute,
Cu mintea beată eu plâng şi cant”.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.