
DOAR EU ȘI UN PUI DE CĂPRIOARĂ
Autor: Sandu Chiva
Se lasă seara în pădure
Sunt eu şi-un pui de căprioară
Nu am fost singură-n pădure
Am mai venit c-o surioară.
Dar a plecat cu un băiat
Eu cred că a uitat de mine,
Afară-i frig şi s-a-nserat
Şi sora văd că nu mai vine.
Sunt singură, şi am găsit
Un pui de căprioară,
Şi el săracu-i părăsit
Chiar în această seară.
Mămica lui a fost vănată
De un aprig vănător,
Cred că acum este tranşată
Pe masă într-un abator.
Noi am rămas singuri în pădure
Afară-i frig şi s-a-nserat,
Eu am mâncat vreo două mure
Puiul e mic şi este îndurerat.
Un lup ce urlă în depărtare
Îmi strânge inima de frică,
Nu vine nimeni pe cărare
Şi eu sunt mică, foarte mică.
Îmi fac curaj cu puiul meu
Îl strâng în brațe lăngă mine,
Dar poate că vrea Dumnezeu
Şi sora poate…poate vine….
Aşa vrea poate Dumnezeu
Ca eu în astă seară,
Să-mbărbătez la pieptul meu
Un pui de căprioară!
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
