Cheia

Autor: Mugurel Puscas

Miroase a ploaie,
A dor, a femeie…
Sub norii văratici
Eu caut o cheie.

O cheie aparte,
Măiastră şi rară,
O strună ce cântă
Pe orice chitară.

Sub stropii boemi
Cu alint de gutuie,
Vreau cheia ce merge
Sub sân de duduie.

Femeia-i un lacăt
Cu jinduri ascunse,
A sale mici piese
Cu dragoste-s unse.

Femeia e-un lacăt,
Cu piesele dense,
Prin jar şi pasiune,
Lin, trebuie drese.

Iar stropii valsează
Preluîndu-mi ideea…
” Tu, cauţi degeaba,
Ea, însăşi, e cheia.

Când Eva-i, din fire,
Complexă mireasmă,
Un simplu șperaclu ?…
E ludă fantasmă „.

Femeia e lacăt
Şi cheie, deodată,
Depinde de meşter,
De-i desferecată…

De acelasi autor: 

Cina la castel

Vino, de vrei…