Iar la oglinda

IAR LA OGLINDĂ

Autor: Aurelia Oancă

Iar la oglindă m-am trezit
Să văd cine mai e prin ea,
Un chip frumos eu am zărit,
Ce să mai spun, e fața mea.

Zâmbește dulce și privește
Cu ochii mari de cer senin,
Apoi în ei îmi potrivește
Sclipiri ce din înalturi vin.

O-ntreb apoi, așa-ntr-o doară,
Cine e cea mai mândră fată?
Ea îmi răspunde că din țară
Am eu pe cel mai mândru tată!

Nici nu mă mir când mă privesc
Și văd acolo chipul meu,
Dar tată, și eu te iubesc,
Voi fi comoară-n visul tău!