Autor: Mircea Trifu
Pe cerul ce n-am cunoscut
S-a-ndrăgostit abia născut
Un om mai bun ca tine.
Așa-ncepea a ei poveste
În vers bătrâna noapte,
E parcă mama ce-mi citește
Imensul dor de lapte.
Atuncea parcă îmi creștea
Ce doar în vis există,
Palatul cel din mintea mea
Cu o fereastră tristă.
Bătrâna noapte mă zorii,
La fel ca zâna bună,
Zburam ca marea de copii
Ce nu-s ținuți de mână.
Și ca un zmeu am agățat
Icoana ta în cui,
Și-am început ce-ai așteptat,
Să mă visezi cum sui.
Atatea vieți le-am petrecut
La ușa ta-n cuvinte,
În versul meu ce a crescut
Ca dintele de minte.
Trecându-ți pragul am găsit
În rama argintată,
Pe mine, veșnicul iubit
Și tu, îmbrățișată.
Bătrâna noapte-a risipit
În ochii mei deschiși,
Povestea omului răpit
De floarea de caiși.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

