La ceas

la ceas de stefan doroftei doimaneanu

La ceas
Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Când sfertul academic şi-a luat zborul
Spre alte sferturi mai puţin întinse,
Speranţa mea s-a dus precum cocorul
Spre alte zări cu focurile-aprinse.

S-a sinucis clepsidra într-o doară
Turbând de furie întreg nisipul,
De când dansez la ceas, e prima oară
Când nu-i zăresc picioarele şi chipul.

Iluzia că sunt un monstru sacru
Fermecător şi plin de aroganţă,
S-a prăbuşit fiind un simulacru
Lipsit de fond lipsit de eleganţă.

Iar stâlpul indignat de-atâtea fiţe
De scărpinat pe spate sau pe umeri,
Mi-a arătat că sunt multe zeiţe
Ce-aşteaptă lângă ceas din Sfânta Vineri.

Să plâng, să râd s-o iau iar de la capăt
E complicat când sufletu-ţi tresaltă,
Rămas-am fără grai şi fără cumpăt…
Şi chiar iubeam pentru întâia dată.

De acelasi autor: 

Batranete

Epigraf pe rasarit

Noi poetii

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.