Epigraf pe rasarit

epitaf pe rasarit de stefan doroftei d

 

Epigraf pe răsărit
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

În noaptea cu luna ninsă
Se înfig scântei din soare,
Pe marea cu foc aprinsă
Briza fuge la răcoare.

Pe creaste tunse de valuri
Cântă scoici cu voci mixate,
Digu-şi pune-n plete şaluri
Şi se-ntinde-n larg pe spate.

Prin tăcerea cam smintită
Marea-n mine-adânc priveşte,
Firea mea neliniştită
Mici tăciuni de gând striveşte.

Mă lipesc subtil de-o rază
Farul îmi zâmbeşte hâtru,
Caut disperat o oază
Să-mi îngrop în ea urâtu’.

Vreau să-mi fur chipul din unde
Ce mă ceartă din oglindă,
Sper să nu mă mai confunde
Cu-o tristeţe furibundă.

Din ninsoarea cu lumină
Raze prind într-un şirag
Şi cu glasul în surdină
Într-o rugă mă retrag.

Văd o umbră mai poznaşă
Pe o lacrimă de boare,
Zeea mea, la mers gingaşă
Pe sprânceana mea apare.

O îmbăţişez cu ochii
Sărutând-o cu uimirea
Nudă, fără grai şi rochii
Îmi aţâtă ispitirea.

Iar pe ţărm brodat cu alge
Din nisip facem cearşaful,
Dorul din priviri ne-atrage
Să ne scriem epigraful.

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.