Profetul

PROFETUL

Autor: Gabriel Ionescu

Se zice : Nimeni nu-i Profet în țara lui.
E o zicală cu mult adevăr în ea.
Zici de un om, ce are loc în inima oricui,
Insă mult mai puțin la el, în casa sa.

Când zici PROFETUL, te gândești la cel ce prevestește.
El are darul viziunilor, a ce va fi.
Căci el vede-înainte totul și ne povestește,
Aproape tot cum o să se întâmple, să ne putemși noi feri.

Numai că ei, Profeții, nu sunt ascultați,
Iar mulți zic că sunt numai aiureli, copilării,
Mai mult, Ii cred farsori, sunt marginalizați .
Ei, cei mai mulți, nu cred că poți ști ce va fi.

Normal, în timpul ăsta, plin de nebunie,
În lume-au apărut destui și Falși Profeți.
Numai că sperie, sau spun ce-ți place ție,
Unii și sunt plătiți, cât pentru șapte vieți.

Insă cum nimeni nu-i Profet in țara lui,
Uite, nici eu nu sunt Profet la mine-acasă.
Numai că asta, se poate întâmpla ușor oricui,
Puțin mai greu, dar viata, chiar și-așa, este frumoasă .

Rămâne clar, doar Înțeleptul știe ce ignoră,
Oricum ar fi, Sfatul Profetului, e greu de ignorat.
Firesc, doar Precautul, rar se-nșală în Agoră,
Echilibrând tot ce-a trăit, cu ce-a învățat.

Totuși, un paradox, greu explicat de viață :
Într-un exces, multă lumină sau mult întuneric, te fac orb.
Numai deșteptul este cel ce-ascultă de-o povață :
Totu-i să nu răspunzi, că îți scapi brânza, de ești corb.

Aș spune că pentru-a putea să vezi în viitor, trebui să crezi,
Rațional, nu toți cei care cred, sunt și vizionari.
Așa deci, dac-ai har, n-ai voie să te relaxezi,
Lumea e liberă, doar dacă știi să te ferești de torționari.

Uitați-vă și-o să vedeți, o ciudățenie a sorții,
Intotdeauna, Viitorul se bazează, pe Prezența din Trecut.
Așa că dacă vrei s-ajungi bătrân, în pragul morții,
Speranța trebui să ți-o faci în mintea ta, drept scut.

Având memoria în priză permanent,
O folosești și vei evolua în Om de geniu,
Firesc, cu grije. Nu-i rămâne vieții repetent,
Iar Amintirea ta, va ține un mileniu.