VRĂBIUȚA-MINGE
Autor: Aurelia Oancă
Pe gardul dinspre vie,
Pe un uluc stă dânsa,
O vrabie zglobie
Acum strânsă cu ușa.
În iarna asta mare
Şi plină de zăpadă,
Nu vede-n depărtare,
Că fulgii-au prins să cadă.
Ea penele-și înfoaie
Și ochii-abia mai mișcă,
Pe cioc un fulg se-nmoaie
Iar frigul rău o pișcă.
Ghetuțe nu își pune
Căci peste-a ei lăbuțe,
Ele nu prea sunt bune
Și n-are nici mânuțe.
Deci ca să se-ncălzească
Ea s-a făcut o minge,
Frigul să n-o lovească,
Și poate ninge, ninge!
De acealasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 