Fântâna din amintiri …
Autor: Teodora Dumitru
Aveau bunicii-n curtea lor,
O dragă de fântâna ,
Cu apa mirosind a dor,
De n-am să-o uit pân-am sa mor ,
Curată, rece , bună….
Când se-ntorceau de la cosit ,
În zile lungi ,de vară,
Cu soarele în asfințit
Cu trupul greu și ostenit ,
Se odihneau pe afară.
Parca ii vad cum se spălau ,
In pragul înserării,
Și cum de praf își scuturau ,
Hainele ce le purtau ,
Cu- n iz greu al sudorii….
Cu toți ai casei ne-aşezam
Pe prispa măturată ,
Şi câte -n lume discutam ,
Despre ai noştri , despre neam …
De ziua terminată ..
Într-un târziu se ridicau ,
Să scoată apă bună ,
Şi cât de mult se chinuiau ,
Zeci de găleți …le ridicau ,
Deasupra la fântână !
Cumpăna veche, scârțâia,
Când cufundau galeata ,
Că, multă apă trebuia ,
Până de sete potolea
Și liniștea ograda ….
Apoi ,cu vârful ridicat ,
Spre miile de stele .
Sta cumpana , ca un soldat
Care privea ceru-nstelat
Pierzându-se-ntre ele !
Când noaptea se lăsa pe sat ,
Și ne-adunam în casă ,
O lampa de iluminat,
Cu mucul mic și-nfumurat,
Ne veghea la masă .
Și ne-adunam, ai casei ,toți ,
La masa cea rotundă ,
Bunici, părinții și nepoți,
Și- aveam atâtea bunătăți…
Lapte , brânză , urdă…
În rugăciune ne culcam ,
La sfintele icoane ,
Și-apoi ca îngerii dormeam ,
Și cât de mulțumiți eram ,
Ce s-au dus anii…..Doamne!
Azi , ca prin ceață mai zăresc ,
Bunicii ,ca doi sfinți ,
Pe prispă cum se odihnesc,
De doruri ochii-mi umezesc ….
Bunicii mei cuminți….!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 