Amintire cu gutui…

amintire cu gutui teo dumitru

Autor: Teodora Dumitru

Mi-amintesc cu nostalgie,
De gutuile din geam,
Ce-mi umpleau de bucurie ,
Sufletul, cand le priveam !

Și o lacrimă-n neștire ,
Rătăcită-ncet coboară,
Când mă duc în amintire ,
Și începe ca să doară !

Eu o las ușor să pice ,
Pe coala de scris , curată,
Și-apoi ,dorul ei mă duce ,
Într-o lume minunată!

La căsuța ca-n poveste ,
Unde toamna ,așezam ,
Gutui coapte la ferestre ,
Când pica frunza din ram .

Văd acolo și-o copilă,
Care alerga hai -hui,
Prin frumoasa ei grădină ,
Și punea ,în coș ,gutui .

Era casa noastră , mare ,
Plină de mireasma lor ,
Mirosea a bunăstare…
Acum au miros de dor .

Ridic mâna s- o ajut ,
Să pună gutui în coș ,
Uit că au fost în trecut ,
Anii aceia luminoși.

A rămas doar amintirea ,
Locului acela sfânt,
Culegând gutui ,copila ,
O păstrez la mine-n gând !

De acelasi autor: 

Colindele din amintiri

Alb

Crenguta verde de brad

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.