Autor: Elena Tudosa
De ce ai vrut asa, ca să ma faci iar rob,
Și-a dorului chemare, sa ma mistuie-n gand,
Cind știai ca din iubire, eu nu pot sa mai sorb,
Căci mi-era necunoscuta tacerilor din cuvinte.
De ce ai vrut să-mi rupi iarăși tăcerea,
Sa sorbi dintr-insa doar o clipa de placere,
Cind știai ca în vene, îmi curgea doar durere,
Ce ma seca în suflet luindu-mi din putere.
De ce ai vrut să-mi fac din nou speranțe,
Ce de-un timp pentru mine, mi se păreau deșarte,
Cind știai ca iubirea, e ceea ce n-am avut în viata,
Sa îmi aline însingurarea, de care eu am parte.
De ce ai vrut atata ca să mai cred în vise,
Cunoșteai despărțirea, ce te inunda cu dor,
Și nepasandu-ti de jurămintele promise,
Te-ai arătat a fi același,, risipitor de vise”?
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 