VRĂBIUȚA VITEZOMANĂ
Autor: Aurelia Oancă
Într-un zbor de cercetare
Vrăbiuța observă,
O mașină foarte mare
Și în grabă o urmă.
Dar voind să îi arate
Că-i mai bun pilot ca el,
Un șofer care-abia poate
Să conducă, frumușel.
Dar viteza mare-i face
Vânt și-o zvântură ușor,
Vrăbiuța noastră zace
Pe trotuarul tuturor.
El, șoferul când o vede,
Ușurel o ia acasă,
Într-o colivie crede
Că i-ar face ei o casă.
Când deschide ochișorii,
Vede gratii, pâine, apă,
Se zburlește din toți porii,
Oare l-am trimis la groapă?
Ce viteză am avut
Nici nu este de mirare,
Este bine de știut,
Acum sunt la închisoare!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 