Autor: Aurelia Oancă
De sus, din norul cel pufos,
Se scutură neîncetat
Mii de steluțe, care jos,
Aștern covor imaculat.
Cad lin, ușor și-n dansul lor
Împodobesc cu promoroacă,
Orice brăduț sau pomișor,
Părând astfel totul o joacă.
Un brad micuț s-a speriat
Și și-a dorit să fie,
În casa unde-i așteptat
Cu multă bucurie.
Ajuns în casă a simțit
Că-i este cald și bine,
Apoi, frumos împodobit,
Căci doar Crăciunul vine !
Apoi, colindători sosiră
În seara Sfântă de Ajun,
În jurul bradului veniră
Și intonar-un cânt străbun.
„O brad frumos, o brad frumos”,
El auzi cântarea
Și cetina-i ducea duios,
În suflet alinarea.
Dar zilele s-au scurs ușor
Și setea îl cuprinse
Și se usca de cald și dor,
Nu mai avea nici vise.
La frații lui el se gândea,
La frigul de afară
Și la zăpada ce ningea
Din cer și se-nfioară.
Uscat, urât, golaș și stins
L-au aruncat afară
Și pentru foc el este prins,
Urmând astfel să moară.
Bietul brăduț nu a știut
Că viața nu-i ușoară
În al zăpezilor ținut,
Dar că-i mai bine afară !
Autor: Aurelia Oancă
Adevarat ! Viata scurta au bradutii care ne impodobesc casele de craciun , off nu e usor sa fii vedetă :)) ! Versuri minunate acum in preajma sarbatorilor de iarna !
ApreciazăApreciat de 2 persoane